Am citit cu interes lucrarea lui Valeriu Bologa, Ajutorul românilor ardeleni pentru răniţii războiului de independenţă, Institutul de Arte Grafice “Dacia Traiană” SA, Sibiu, 1941, pentru a vedea dacă şi ţăranii din Nandra au strâns bani sau obiecte (pansamente, rufe, scame de in – care înlocuiau vata din pansamente –, îmbrăcăminte etc.) pentru ostaşii români răniţi în războiul din 1877. Nu am găsit nicio mărturie în acest sens, deşi ţărani din zone apropiate – Budeiul de Câmpie (actualmente localitatea Papiu Ilarian) sau Ceanul Deşert (de lângă Turda) s-au implicat în campaniile de ajutorare a fraţilor prin care curga acelaşi sânge.
Desigur, acţiunea era una benevolă, deşi Iudita Măcelaru, soţia lui Ilie Măcelaru (1822-1891), preşedintele Partidului Naţional Român din Transilvania, publica în Familia (an XIII, 25 sept. 1877, p. 466) următoarea recomandare: “Ar fi de dorit ca-n fiecare comună, cei mai de influenţă să se pună în frunte, să facă tot felul de colecte şi a le trimite sau direct, sau la subscrisa, spre a putea fi expediate devreme la destinaţiunea lor.”
Ştiu că anumitor asociaţii de femei sau altor entităţi, autorităţile maghiare le-a interzis dreptul de a colecta ajutoare pentru soldaţii care luptau pe câmpiile Bulgariei, cu justificarea că Imperiul Austro-Ungar era în relaţii diplomatice foarte bune cu Turcia şi nu se cădea ca românii transilvăneni, prin actiunile lor de într-ajutorare a fraţilor de peste munţi, să afecteze aceste relaţii. În schimb – culmea cinismului! –, autoritătile maghiare colectau ajutoare pentru… turci!
Există o polemică a lui Eminescu, necercetată încă în eminescologie, în care viitorul nostru poet naţional polemiza cu un ziar maghiar clujean, care critica iniţiativa românilor ardeleni.
În satul Nandra, preot în acel an dramatic al Războiului de independenţă era Alexiu Hossu, care a păstorit mai bine de două decenii în Nandra (19 ian. 1871-1892), educat şi el în şcolile Blajului, şi este posibil ca el să îşi fi îndemnat enoriaşii să contribuie la aceste ajutoare. Din păcate, nu s-au găsit documente în acest sens. Ar trebui verificate (în lipsa documentelor bisericeşti din arhive) listele cu numele persoanelor care ofereau ajutoare şi localitatea de unde erau, liste pubicate în Gazeta Transilvaniei, Familia, Biserica şi şcoala, Telegraful român, Cocoşu-roşu, Gura satului şi altele. De asemenea, ar fi posibil să existe astfel de informaţii în arhiva Crucii Roşii, care intermedia trimiterea ajutoarelor, sau în arhiva Protopopiatului Greco-Catolic din Luduş.