Oricât ai cerceta trecutul unei personalităţi sau al unei localităţi, desfăşurarea unui eveniment etc., tot mai rămân aspecte nedezlegate sau dezlegate parţial, în procesul de cercetare.
În cazul satului Nandra, cred că au mai rămas încă şapte mici enigme, unele din ele putând fi dezlegate în viitor, dacă se vor găsi documnetele necesare. Le amintesc în ordine oarecum cronologică.
1. Cripta grofilor. Aproximativ la jumătatea distanţei dintre casele lui Onisie Ţiboc (Vodas) şi Filuc Brudan, sus, pe creasta dealului, există o criptă, în care au fost îngropaţi unii grofi din zona noastră. Mai mult ca sigur au fost maghiari şi nu am înţeles de ce nu au fost îngropaţi în localitatea Bichiş (în cimitir sau în altă parte) şi au preferat să îşi aibă somnul de veci într-un deal al satului Nandra. Din cauza trecerii timpului (poate a unor secole), cripta este greu vizibilă, practc este o simplă gaură, prin care nu se mai vede nici măcar uşa de la intrare. Ar trebui cercetată arhiva Bisericii reformate din Bichiş, dacă ea se păstrează undeva. În cazul în care locul ar prezenta un interes istoric mai larg, s-ar putea decoperta pământul din fata şi de deasupra criptei, iar în interior s-ar putea găsi urme care să ateste cine este îngropat acolo. E puţin probabil ca să fie făcută o asemenea operaţiune.
2.
Informaţii despre troiţa de la intrarea în sat. La baza crucii din interiorul troiţei, există un lemn înfipt în beton, pe care sunt gravate mai multe litere, scrise cu caractere chirilice, multe semne fiind şterse din cauza trecerii timpului şi a faptului că şi porţiunea respectivă din lemnul crucii a fost vopsită cu vopsea albă, atunci când s-au făcut picturile pe pereţii troiţei şi pe crucea propriu-zisă.
Am descifrat, cu mare aproximaţie, textul:
Anul
1810
Facută
prin râvna Ta,
de robului Tău,
Ananie Iacob…
Am solicitat şi opinia unei experte în materie, Doamna Elena Mihu, care, în 1980, a inventariat cărţile de patrimoniu ale Bisericii din Nandra. Sunt curios ce părere are.
3. Participarea năndrenilor la Marea Adunare Naţională din 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia. Nu există niciun document scris despre participarea benevolă a unor năndreni la marele eveniment. Avem doar două mărturii din tradiţia orală, precum şi câteva argumente logice, că năndrenii au participat la acest important eveniment.S-ar putea găsi vreo însemnare în Arhiva ASTREI de la Sibiu, care nu este încă, în întregime, studiată.
4. Cine a construit Fântâna de Piatră? Fântâna de Piatră (de Cheatră, în limbajul năndrenilor) a fost construită în anul 1927 (anul este gravat pe plafonul fântânii), dar nu se ştie de către cine. Este clar că nu a fost o acţiune individuală, fiindcă persoana respectivă şi-ar fi scris pe fântână şi numele, nu doar anul (apoi, fântâna ar fi fost denumită după numele binefăcătorului ei). Domnul Adrian Bihorean susiţine că fântâna ar fi fost construită de Toader Poruţiu. Am rugat-o pe Doamna Daniela Necula, de la Primăria Bichiş, să îmi spună cine a fost primar în acel an, 1927. În felul acesta, vom afla finanţatorul Fântânii de Piatră, punct important în hotarul satului Nandra.
5. Mormântul familiei Spinean. Tradiţia orală spune că în colţul curţii vechii biserici de lemn din sat, demolată în 1946, erau două cruci de piatră (în apropierea casei actualei familii Vălean). După ce în locul fostei biserici s-a construit Căminul Cultural (în anii “democraţiei populare”), crucile au devenit indezirabile, mai ales că în cămin şi în afara lui se organziau jocurile duminicale. Una din cele două cruci de piatră a fost mutate în curtea actualei biserici. Din păcate, ea a fost zugrăvită cu un strat gros de var, inclusiv peste literele şi cifrele săpate în piatră. Am încercat să îndepărtăm varul de pe înscris, dar a fost imposibil. E posibil ca pe cruces ă fie numele preotesei Spinean şi (sau) al unei fete a familiei Spinean. Preotul George Spinean nu şi-a încheiat preoţia la Nandra, ci în satul Răvăşel, jud. Sibiu. În 1923, George Spinean era deja preot în Răvăşel, fiindcă parohia din Nandra era dată vacantă (Şematism…, p. 53). Tot vacantă era şi în 1929. Din 1931, preot titular a devenit Ioan Augustin Bucur. (Şematismul…, 1900, p. 768; Şematismul…, 1932). Este posibil ca preotul George Spinean să fi lăsat, prin testament, să fie îngropat în curtea fostei Biserici de lemn, unde era deja mormântul unor membri ai familiei sale.
Despre mormântul familiei Spineanu am găsit, în registrul de prezenţă a Şcolii din Nandra, la 28 mai 1943, următoarea menţiune: “Curăţitul şi aranjatul mormântului din cimitirul bisericii.” Două concluzii rezultă din această însemnare: 1. Că este vorba de un singur mormânt, cel al familiei Spinean, a cărui amintire s-a păstrat şi în tradiţia orală. E posibil ca în vremuri mai îndepărtate, în jurul bisericii să fi fost mai multe morminte, cum era tradiţia la români şi cum este încă în multe sate, unde cimitirul se află în jurul bisericii. Am spus că, atunci când s-a lărgit drumul în colţul unde au fost Biserica de lemn, apoi Căminul cultural, au ieşit la iveală câteva oase umane. 2. Şi cimitirul mare al satului este, într-un fel, tot al bisericii, dar acolo erau şi sunt şi acum zeci de morminte, deci nu la acestea se referea preotul sau învăţătorul care a făcut însemnarea respectivă.
E posibil ca unele documente, cărora li s-a dat foc, la renovarea bisericii din anul 2010, să fi lămurit această enigmă. Dacă se va găsi cândva Cartea e Aur a Bisericii din Nandra, scrisă de preotul Veler Eugen Ignat, ar fi posibil să fie şi acolo unele informaţii lămuritoare. S-ar mai putea găsi documente şi în Arhiva Protopopiatului Român Unit din Luduş, depozitată la Arhivele Naţionale. Serviciul Judeţean Mureş.
6. Mormântul soldatului necunoscut din cimitirul satului. Când eram elev în clasele primare, am participat cu clasa, de Ziua Eroilor, la Mormântu soldatului necunosct din cimitirul satului. Îmi amintesc foarte bine că avea o cruce de piatră, iar conturul mormântului era tot din piatră, dar fără capac, încât noi îl pliveam şi plantam flori acolo. Lucrând la monografia satului, am aflat că în Nandra nu au fost lupte, în cursul celor două războaie mondiale, deci aici nu a murit niciun soldat. Am lămurit că era vorba de soldatul român, cantonat cu compania sa în Bichiş, în septembrie 1944, iar acesta a fost împuşcat de Petru Poruţiu, la o septembrie 1944 (în monografie, am relatat pe larg împrejurările). Pentru a afla numele soldatului, am trimis o scrisoare la Arhivele Militare din Piteşti, cu care am colaborat foarte bine, la redactarea unor capito;le din monografia satului. Mi s-a răspusn că acest soldat nu este în evidenţele militare de la Piteşti şi mi s-a sugerat să mă adresez Asociaţiei “Cultul Eoilor”. Numai că la Cultul Erolilor nue xistă nicio arhivă. Şi în acest acz, soluţia ar putea veni tot din Cartea de Aur a preotului Eugen Ignat, pentru că el l-a îngropat pe soldat în cimitirul din Nandra. Problema e că, în prezent, acest mormânt nu mai există. Domnul Horia Ţirca, de 80 de ani, mi-a spus că îşi aminteşte foarte vag că acest soldat ar fi fost din Craiova. N-am găsit niciun document în arhiva Primăriei din Bichiş despre acest soldat. Or, este clar că deshumarea soldatului şi reînhumarea lui în altă parte nu s-a putut face fără acordul autorităţilor civile şi ecleziastice.
7. Cazul celor doi ciobani români din Ozd, împuşcaţi în 1944. În volumul I din Monografia oraşului Luduş, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2020, la p. 297, există următoarea afirmatie: “La 8 septembrie (probabil 1944, dar nu sunt sigur, n. I.R.), preotul maghiar din satul Ozd preda trupelor maghiare doi ciobani români. Aceştia sunt duşi sub escortă la Luduş, unde sunt executaţi prin împuşcare şi îngropaţi.” Există, în legătură cu acest caz, o decizie a Curţii de Apel Cluj, din 13 octombrie 1950, decizie din care, în mod cert, se poate afla şi numele celor doi ciobani români. Cei doi ciobani puteau fi din satul Gâmbuţ sau din sate apropiate (inclusiv din Nandra). Sper ca în martie, când am o planificare la Arhivele Naţionale. Serviciul Judeţean Cluj, să găsesc acea decizie a Curţii de Apel Cluj.