Viaţa ca un dar (XXI). La Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, a participat şi un grup de năndreni!

1. Lipsa documentelor. Lucrând la monografia satului Nandra, spre mâhnirea mea, nu am găsit niciun document scris, care să ateste participarea unor năndreni la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, care a consfinţit unirea Transilvaniei cu România. “Din păcate – scriam în monografie –, din Nandra, dar nici din satele din jur, nu au existat delegaţi oficiali la Alba Iulia, dar nu este exclus ca unii năndreni să fi participat, pe cont propriu, la acel mare eveniment, mai ales că actualul judeţ Mureşul este unul limitrof cu Alba. Din datele existente în volumul Românii mureşeni pe fronturile Marelui Război, rezultă că „actualul judeţ Mureş a fost prezent la marele evniment prin 316 locuitori din 36 de localităţi, care i-au susţinut pe cei 102 delegaţi oficiali.”[1] Dintre localităţile mai apropiate, doar din Luduş au participat 6 persoane, fără ca localităţile Ocna Mureş, Târnăvei sau Iernut să aibă reprezentanţi oficiali.

Dintr-un studiu al profesorului sibian Ioan Popa, rezultă că ASTRA a cerut localităţilor, după consumarea evenimentului, şi un raport cu patru întrebări, pe lângă listele cu participanţii la război: „Cele patru întrebări ale Raportului erau: 1. Care e valoarea aproximativă a contribuţiilor benevole făcute de românii din comună în natură în cursul războiului? Anume, albituri date pe seama spitalelor, ciorapi, mănuşi, pumnăşei, căciuli de zăpadă trimise celor de la front, alimente date armatei în mod gratuit pe la începutul războiului etc.; 2. La care sumă se urcă toate pagubele de război pe care le-a avut comuna?; 3. În toamna anului 1918 fost-a revoluţie în comună? Cum s-a urzit, cum s-a dezvoltat, fost-au în comună devastări, stricăciuni, vărsări de sânge, cine a fost omorât sau vulnerat şi în urmă cum a fost stinsă revoluţia? S-a format gardă naţională în comună? Sub a cui conducere?; 4. La adunarea mare de la Alba-Iulia, ţinută la 1 Decembrie 1918, câţi locuitori din comună au participat, la a cui îndemnare şi sub a cui conducere?”[2]

Întrebându-l pe domnul profesor Ioan Popa dacă ar putea exista în arhive şi Raportul trimis de Primaria din Nandra, domnia sa mi-a răspuns: „Din păcate, pentru comitatul Alba de Jos (din care făcea parte satul Nandra, n. I.R.) am identificat un singur Raport (al unei comune din plasa Sângătin). În anii 2016-2020, cu ajutorul personalului Serviciului Județean Sibiu al Arhivelor Naționale, am identificat Rapoarte pentru cca o treime din comunele din Transilvania, Banat, Crișana, Sătmar și Maramureș. Datele exacte le voi publica în volumul la care lucrez în prezent (volum care încheie seria consacrată anchetei Astrei).” (mesaj prin e-mail, la 5 aprilie 2021).

Dacă primarul de atunci (Alexa Iacob), notarul comunal şi ceilalţi funcţionari ai primăriei şi-ar fi făcut datoria şi ar fi răspuns la cele patru întrebări ale chestionarului ASTREI, am fi ştiut astăzi care a fost contribuţia efectivă a năndrenilor la Marea Unire, de ale cărei efecte au beneficiat şi ei, fiindcă au scăpat, graţie istoricului eveniment, de robia milenară.

Am consultat cu atenţie cele două impresionante volume, 1918 la români. Documentele Unirii, 10 volume, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983-1989, respectiv Construind Unirea cea mare, 8 volume, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2018), dar nu am găsit nicio referire la satul Nandra (ce-i drept, nici la satele din jur: Gâmbuţ, Aţintiş, Sîniacob, Cecălaca, Botez, Fărău, Heria, Găbud etc. O singură menţiune se face la satul Botez).

2. Argumente în favoarea participării năndrenilor, totuşi. În mod logic, năndrenii ar fi trebuit să fie reprezentaţi la marele eveniment din cel puţin trei motive:

1. La recensământul civil din 1900, Nandra avea 329 de locuitori, iar în 1930, numărul acestora crescuse la 393 de suflete. Făcând o medie, rezultă cifra de 360 de locuitori în 1918, deci satul era o comunitate destul de mare.

2. Satul Nandra făcea parte din Comitatul Alba de Jos, deci era aproape de epicentrul evenimentului. În Conscipţia fiscală a Transilvaniei din anul 1750, se spune că “năndrenii obişnuiesc să-şi desfacă produsele în piaţa din Aiud, aflată la două mile distanţă”[3]. Aiudul fiind aşezat oarecum la mijocul distanţei dintre Nandra şi Alba Iulia (pe “drumul carălor”, desigur, nu pe şoselele de astăzi), înseamnă că  distanţa dintre cele două localităţi (Nandra şi Alba Iulia) nu era foarte mare (dacă o milă are circa 1,6 km, două mile fac 3,2 km).  Aşadar, şi din punctul de vedere al distanţei, ipoteza participării năndrenilor la Alba Iulia ne apare fezabilă.

3. În fine, al treilea argument este dat de faptul că preot în sat era, în perioada respectivă (1918), George Spineanu, originar din Alecuş, preot greco-catolic, educat în şcolile Blajului, hirotonit în 1890, de către Mitropolitul Ioan Vancea, preot care a păstorit în Nandra patru decenii (1892-1931), record depăşit doar de unul dintre predecesorii săi, Pantelimon Poruţiu (care a păstorit în Nandra 46 de ani, între 1770-1816). George Spineanu a fost înmormântat în curtea vechii biserici de lemn din Nandra, demolată în 1946, încă o dovadă a respectului de care s-a bucurat între năndreni, pe care îi va fi însemnat să participle la Alba Iulia, poate în frunte cu el însuşi.

3. Dovezile tradiţiei orale. La puţin timp după publicarea monografiei, m-a contactat o fiică a satului, Doamna Elena Păucă, domiciliată în Cluj-Napoca de mulţi ani, care mi-a spus că ştie sigur că tatăl domniei sale, Adrian Brudan, a participat la evenimentul de la Alba Iulia. Ca argument a adus faptul că fiica domniei sale, Mihaela (căs. Micu), a făcut clasele gimnaziale la Liceul “George Coşbuc” din Cluj-Napoca, iar profesorul de istorie i-a rugat pe elevi, în 1978, când se împlineau 60 de ani de la Marea Unire, ca, în cazul în care au bunici care au participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, să înregistreze mărturiile acestora.

O altă dovadă a participării năndrenilor la Alba Iulia provine tot din tradiţia orală. Un alt fiu al satului, Horia Ţirca (astfel fiindu-i ortografiat numele, spre deosebire de fraţii săi, scrişi în acte Circa), îşi aminteţe că bunica sa dinspre mamă, Susana Brudan, s-a dus singură la Alba Iulia, îmbrăcată în haine populare, cu desagii în spate, având merinde pentru câteva zile. Alte informaţii nu deţine.

4. Concluzii. Sper ca în viitor să se găsească şi documente, care să ateste participarea unor năndreni la acel eveniment de importanţă epocală.

P.S. Astept si alte marturii orale!


[1] Românii mureşeni…, op. cit., p. 17.

[2] Ioan Popa, art. cit., p. 21.

[3] Apud Doina Rad, Ilie Rad, Nandra…, p. 33.

Mergi sus