Când am dat admitere la liceu, în vara anului 1974, am stat, pe durata examenului, la internatul liceului. Aici m-am împrietenit rapid cu câţiva elevi veniţi din alte sate din jurul Luduşului, precum Iovu Roiban (Oroiu), Crinişor Răchită (Papiu Ilarian) sau Laurean Nemeş (Papiu Ilarian). Cu aceştia şi cu mulţi alţii mă voi regăsi în anul I, în aceeaşi clasă în care eram şi eu. Din anul II, Iovu va opta pentru real, ceilalţi rămânând la uman. Ceea ce cred că ne-a apropiat a fost faptul că toţi patru eram copii de ţărani, plini de ambiţii, veniţi la studiu, pentru a depăşi condiţia în care trăiau părinţii noştri.
Cel mai repede şi mai profund m-am împrietenit cu Iovu Roiban, care avea avantajul că făcuse şi gimnaziul la Luduş, locuind la internat, cunoştea viaţa de internist, îi ştia pe toţi profesorii pe care urma să îi avem noi la liceu, unii dintre aceştia fiindu-i deja profesori în anii de gimnaziu. Aşa se face că, după nici trei luni, Iovu mi-a făcut o vizită de două zile la Nandra (spre satisfacţia Mamei, care era foarte bucuroasă de asemenea oaspeţi). Iovu s-a simţit foarte bine la noi, după cum a şi scris în jurnalul meu, şi urma ca eu să îi întorc vizita cât de repede posibil. Viaţa e plină însă de surprize şi nu totdeauna reuşim să facem ceea ce ne propunem. Vizita mea la Oroiu va avea loc abia peste… 51 de ani, respectiv în 2022, cu ocazia lansării monografiei satului Oroiu, scrisă de fostul meu coleg de liceu.
Am fost în excelente relaţii de prietenie şi colaborare cu Iovu în toţi cei patru ani de liceu, pentru că, repet, aveam amândoi aceeaşi origine socială, dar şi o pasiune mare pentru literatură şi cultură în general, aveam acelaşi set de valori, aceleaşi principii de viaţă (aici cu unele mici diferenţe, mai ales în privinţa relaţiilor pe care noi le aveam cu fetele). În ultimul an de liceu, a avut unele iniţiative privind ziua mea de naştere (cadouri, organizarea unei seri de dans în cinstea mea etc.).
Iovu era foarte implicat în activităţile cultural-educative de la internat, încât a fost numit directorul Clubului nostru (director de club era o denumire onorifică, pe care domnul pedagog, Nicu Palaghie, o atribuia celui care era cel mai îndreptățit să ocupe această funcție, în baza preocupărilor și activităților cultural-educative din internat). Am scris împreună articolul-program pentru viitoarea gazetă de perete a internatului, iniţiată de omul nostru providenţial, pedagogul Nicu Palaghie. Am fost împreună la prima şedinţă de redacţie a proiectatei reviste, Gânduri luduşene – în 1972, şcoala pe care se clădise liceul nostru aniversa 100 de ani de funcţionare. În anul III de liceu am participat amândoi la Olimpiada de literatură română, faza locală, cu tema Faptul cotidian – izvor de romantism, pasiune, dăruire, ceea ce a fost o surpriză pentru mine, fiindcă ştiam că el se concentrează pe ştiinţele reale, urmând să dea admitere la Politehnică. Participa la reuniunile Cercului literar din Luduş, condus de profesorul Iosif Pop. Era pasionat şi de fotografie, fiind membru al Cercului foto din liceu, fotografiile făcute, atunci şi mai târziu, servindu-i pentru ilustrarea cărţilor proprii publicate (unele, mai ales cele din satul natal, având deja o valoare istorică).
Singura noastră “contră” a fost în anul III, când profesorul Iosif Pop, care trebuia să plece din localitate (mi se pare că îi murise tatăl), m-a invitat să mă duc la anul III A şi să ţin eu lecţia despre Revistele de avangardă, o onoare deosebită pentru mine (voi primi ulterior felicitări de la profesorul Iosif Pop, pentru lecţia ţinută). M-am pregătit, m-am dus la oră, am fost ascultat cu destulă atenţie de către colegii mei de an, mai puţin de către… Iovu, care a încercat să asculte muzică la un aparat de radio!
Iovu a participat şi la excursia organizată la Cluj, de către doamna Elvira Şerban, diriginta lui, la Facultatea de Filologie, la care eu nu m-am dus, nu atât din lipsa banilor (nu cred că excursia a costat o avere), cât mai ales din cauza prejudecăţii mele: dacă nu voi reuşi la facultate, drama mea va fi şi mai mare, pentru că aş fi avut un reper la care să mă raportez (colegii au vizitat facultatea, unele laboratoare, au asistat la cursuri şi seminari etc.). De la Cluj, după vizită, Iovu mi-a trimis o frumoasă ilustrată. (Oriunde plecam în excursie, aveam obiceiul să trimitem ilustrate, mai ales fetelor de la internat. Domnul Nicu Palaghie înmâna coresondenţa în timpul meselor, iar noi puteam observa, în direct, reacţia fetelor, care primeau “vederi” de la noi.)
Terminarea liceului a însemnat, într-un fel, şi despărţirea noastră. Nici măcar bacalaureatul nu l-am dat împreună, pentru că secţia reală dăduse examenul la Liceul Nr. 2, liceul nostru fiind centru de bacalaureat pentru secţia umanistă.
Ştiam că va da examen la Politehnica din Timişoara (unde nu a intrat, deşi obţinuse media generală 7,08!).
Aflând că eu am “reuşit”, Iovu mi-a scris o emoţionantă scrisoare, în care m-a felicitat pentru succesul repurtat, absolut meritat, zicea el, asigurându-mă, în acelaşi timp, că nici el nu se va lăsa bătut şi va da un nou examen, la Iaşi. Ceea ce s-a şi întâmplat, cu succes de data asta.
După terminarea Institutului Politehnic din Iaşi, a lucrat 11 ani ca inginer, la Întreprinderea “Nicovala” din Sighişoara, ca şef la Secţia Mecano-Energetică, iar din 1992 a ocupat funcția de inginer-şef Producție, la Întreprinderea de Vase Emailate din acelaşi oraş. Din anul 1994 a fost angajat, timp de 11 ani, la Primăria Sighişoara, ca şef al Serviciului Edilitar-Gospodăresc, iar din 2005, până în anul 2016, a îndeplinit funcţia, tot pentru 11 ani, de şef al Serviciului Adiminstraţie Publică Locală.
Ne-am reîntâlnit, desigur, la revederile de 10, 20, 30 şi 40 de ani de la terminarea liceului.
După pensionare, când a devenit “bursier la stat pentru a doua oară”, cum îi place să spună, s-a dedicat scrisului, actualizându-şi vechile sale pasiuni literare, care stăteau în stare latentă. Ştiam încă din liceu că scrie poezii, pe care, din modestie, le-a păstrat doar în sertarul său, publicându-le după o jumătate de veac.
În urmă cu trei-patru ani, s-a întâmplat ceva miraculos în relaţiile noastre. Fiind foarte activ pe Facebook şi pe grupurile de discuţii pe care le-a creat (cu foşti colegi de liceu, de internat, de gimnaziu etc.), Iovu a interacţionat cu Doina (eu nu am cont de Facebook), care cunoştea astfel mai bine decât mine ce fac foştii mei colegi de liceu sau internat. Văzând noile sale preocupări literare, Doina a acceptat să îi prefaţeze trei dintre primele sale cărţi, astfel că Iovu o consideră pe Doina “naşul” său literar!
În răstimpul de doar patru ani, Iovu a publicat opt volume (poezie, proză, memorialistică, însemnări de călătorie etc.), toate fiind semnate cu pseudonimul Iovu Roiban Oroianu. (Eu am semnat la început Ilie Radu-Nandra! Iată încă o asemănare între noi – legătura şi dragostea pentru satele noastre natale).
Iovu Roiban Oroianu a debutat editorial în anul 2019, cu volumul Povestiri din cufărul cu amintiri. [Prefaţă – Din cufărul vremii – de Doina Rad], Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2020, o lucrare autobiografică, în care se evocă lumea satului natal, chipurile părinţilor, iubirile din tinereţe, perioada milităriei, anii de studenţie, secvenţe din activitatea desfăşurată la Primăria din Sighişoara, unde a fost, mai bine de 10 ani, şi ofiţer de Stare Civilă. Cu acelaşi profil este şi volumul Radiografia unei vieţi, roman autobiografic. [Prefaţă de Prof. dr. Doina Rad], Editura Tipomur, Târgu Mureş, 2021, o carte care “oglindește întocmai trăsăturile societății prin care am trecut, în perioada 1981-2018”. Fostele iubiri. Nouăzeci şi nouă de poezii [Prefață de Prof. dr. Doina Rad. Postfață de Rodica Mureșan], Editura Vatra Veche, Târgu Mureş, 2020, este un volum de versuri de dragoste, scrise în forme clasice şi moderne. Peregrin pe Insula La Gomera – Tenerife. Jurnal de călătorie. [Cuvânt înainte de prof. dr. Nicolae Teşculă, director, Muzeul de Istorie din Sighişoara], Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2020 (ediția a II-a, revăzută și adăugită. [Cuvânt înainte de prof. Prof. dr. Nicolae Teșculă], Editura Tipomur, Târgu Mureş, 2021), constituie un jurnal de călătorie în Insula La Gomera-Tenerife, unde s-a stabilit fiul său, Adrian. Sunt descrise aici obiceiurile şi tradiţiile insulei, peripeţiile şi întâmplările cu surprise ale autorului, dar şi impresiile despre oraşele Barcelona şi Madrid, pe care le vizitează cu această ocazie. De vorbă cu iubirea secretă. [Prefaţă de Mircea Dorin Istrate, Preşedintele Ligii Scriitorilor Români, Filiala Mureş], Editura Tipomur, Târgu Mureş, 2022, este un roman sentimental scris “la două mâni”, în colaborare cu Gina Moldovan, iar Nicovala, dragostea mea, roman documentar. [Prefață de Prof. Vasile Nichifor], Editura Tipomur, Târgu-Mureș, 2022, constitie o micromonografie a unei întreprinderi din perioada regimului communist (care, în 1982, îşi marcase 100 de ani de existenţă), între timp lichidată, ca multe alte întreprinderi româneşti, o carte, cum spune autorul, “despre utilaje, producție și oameni… Aducere aminte.”
Cea mai bună carte a autorului este însă monografia satului natal, o lucrare deopotrivă ştiinţifică şi sentimentală: Oroiu în documente şi consemnări. Contribuţii monografice. La 690 de ani de la prima atestare (1332-2022). [Cuvânt înainte de Prof. Dimitrie Poptămaş], Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2021.
Recenta carte a lui Iovu Roiban, Limbajul și toponimia Câmpiei Transilvane în poezia lui Ion Horea, [În loc de cuvânt înainte: Eugeniu Nistor], Editura Ardealul, Târgu Mureş, 2022, a fost scrisă pentru a face cât mai cunoscută poezia lui Ion Horea (Petea natală a lui Ion Horea e în vecinătatea satului Oroiu, în care s-a născut autorul lucrării), poet faţă de care Iovu Roiban manifestă un adevărat cult, întreţinut încă din vremea copilăriei sale.)
“Viaţa – spunea Albert Einstein – este ca mersul pe bicicletă. Pentru a-ţi menţine echilibrul, trebuie să continui să mergi înainte!” Aceste cuvinte celebre, alese de Iovu Roiban ca motto într-una din cărţile sale, constituie şi crezul său de-o viaţă.