Am cunsocut-o în 2009, la Mebourne, cu ocazia vizitei noastre în Australia. I-am fost într-o searǎ de iulie oaspeţi, bucurându-ne de ospitalitatea ei, de generozitatea şi buna dispoziţie pe care le arǎta în fiecare moment, de cultura ei româneascǎ şi strǎinǎ, ca sǎ nu mai vorbesc de talentele culinare.
Eminentǎ traducǎtoare din limba englezǎ, a fost în corespondenţǎ cu mulţi scriitori importanţi. Iatǎ ce îmi declara Anamaria, în interviul pe care i l-am luat şi care a fost publicat în România literarǎ, nr. 41, din 2009: “Pentru Graham Greene am o slăbiciune mai mult personală decât literară: l-am întâlnit la Paris, când aveam unsprezece ani. Eram cu Mama în Biserica <<St. Julien le Pauvre>> şi înăuntru mai era o singură persoană. Mama a exclamat: e Graham Greene! Într-adevăr, el era. Ne-a plimbat toată ziua şi seara ne-a dus la Folies Bergères. Mama îi luase un interviu cu câţiva ani în urmă şi Graham Greene o plăcuse foarte mult. Un pic prea mult! Mama are o întreagă colecţie de scrisori şi de cărţi semnate <<Affectionately, from Graham>>! Fetele mele se laudă mereu cu aceste dedicaţii.”
Aş fi vrut sǎ scriu un articol în presa literarǎ, despre acest eminent traducǎtor şi om de culturǎ, dar pur şi simplu nu am datele necesare. Discreţia şi modestia au împiedicat-o pe Dana Lovinescu sǎ iasǎ în faţǎ, aşa cum ar fi meritat. Nu a acceptat nici mǎcar sǎ facǎ o fotografie cu noi. Noroc cǎ în cartea mea, O cǎlǎtorie în Ţara Kangurului (Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2012), am publicat o fotografie cu familia Beligan, la Melbourne, în care apare şi Dana Lovinescui.
Tocmai de aceea mǎ pot considera norocos pentru faptul cǎ, în aceeaşi carte, la finalul unui studiu privind vizita lui Nicolae Ceauşescu în Australia, în aprilie 1988, am inserat un mic interviu pe care mi l-a acordat. Dana Lovinescu a fost traducǎtorul oficial al Guvernului australian, la întâlnirea cu liderul român. Ştia multe lucruri din viaţa literarǎ, pe care sper sǎ i le fi mǎrturisit Mǎriuţzei.
Dumnezeu sǎ o odihneascǎ în pace!
O altǎ veste tristǎ este cǎ bunul meu prieten de la SUNY Cortland, din SUA, Tom Mwanika (originar din Uganda), este foarte bolnav. Vestea mi-o dǎ Maryalice Griffin, secretar I la Departamentul de Ştiinţe ale Comunicǎrii, unde am fost şi eu în 2000, care îmi spune cǎ Tom a avut, în varǎ, un atac cerebral, cu urmǎri grave asupra sǎnǎtǎţii sale. La Cortland m-am împrietenit cu Tom, care apoi a fǎcut o vizitǎ în România, predând mai multe cursuri la facultatea noastrǎ. L-am invitat la Nandra pentru câteva zile, unde s-a simţit excelent. Îmi amintesc cǎ era dupǎ Rusalii, prin mai, salcâmii erau înfloriţi, iar oamenii se salutau pe uliţǎ cu “Hristos s-a-nǎlţat!” L-a uimit aceastǎ formulǎ creştineascǎ de salut. În 2002, când m-am dus din nou la Corttalnd, Tom ne-a invitat la el acasǎ, gǎtindu-ne (eram cu Tudor) cele mai bune mâncǎruri.
Sper ca Tom sǎ se facǎ bine, cât mai curând posibil.