Mi-am amintit de acest vers celebru al lui François Villon (c.1431–1463) dupǎ o scurtǎ plimbare cu Doina, în zona Fǎget, unde s-a aşternut o iarnǎ cum nu am vǎzut de mult. Versul-refren („Mais où sont les neiges d’antan?”) face parte din poezia Ballade des dames du temps jadis. Dar iatǎ strofa cu pricina, în traducerea lui Dan Botta: “Ci spune-mi unde, ce cuprins/ E Flora, râmleanca frumoasă;/ Archipiada şi Thais,/ și Echo, dintr-un freamăt scoasă,/ cântând pe râuri şi-ntinsori / dumnezeieşte de frumoasă?… / Dar unde-s marile ninsori?” (Balada doamnelor de altădată). Versul lui Villon sugereazǎ, prin extensie, ideea de timpuri trecute, de vremuri care nu se vor mai întoarce niciodată. Dar iatǎ, cel puţin zǎpezile de altǎdatǎ s-au întors.
Televiziunile au difuzat un reportaj în limba rusǎ, realizat de cǎtre sovietici, probabil pentru jurnalele de ştiri sovietice, în iarna cea mai grea din istoria României, care a cuprins sudul ţǎrii, Bǎrǎganul şi Capitala, în 1953-1954 (reportajul era realizat de sovietici, pentru cǎ noi nu aveam atunci televiziune – prima emisiune profesionistă de televiziune din România a avut loc în noaptea de 31 decembrie 1956 – 1 ianuarie 1957). Se spunea în reportaj cǎ troienele ajungeau şi la 6 metri înǎlţime, pânǎ la firele de telegraf, tramvaiul bucureştean înainta prin adevǎrate “canioane” tǎiate în zǎpadǎ, iar pentru deszǎpezire a intervenit armata, folosind inclusiv… tancuri!
Scriitorul Dorin Almǎşan îmi povestea cǎ, fiind student la Bucureşti şi coleg de facultate, între alţii, cu Baruţiu T. Arghezi, a participat, în iarna anului 1953-1954, la deszăpezirea familiei Paraschiva şi Tudor Arghezi, din Mărţişor, folosindu-se inclusiv de schiuri.
Un ecou al acestei ierni grele l-am gǎsit şi într-o scrisoare pe care am descoperit-o la Moscova, în arhiva lui Mihail Friedman, cel mai mare traducǎtor al lui Sadoveanu, în limba rusǎ. Iatǎ un fragment din scrisoarea pe care Sadoveanu i-a trimis-o traducǎtorului sǎu, la 6 martie 1954, cu ecouri ale cumplitei ierni ce tocmai trecuse:
“Prietene Fridman,
Cum vei fi aflat din gazete, asupra regiunii Bucureşti a băntuit un uragan cum nu s-a mai pomenit, în înţelesul drept al expresiei. Peste munte, la Braşov, linişte. Fluviul acesta al vântului, care a trecut peste Bărăgan şi lungul Dunării, a răzbit până dincolo de Marea Mediterană. Magnific spectacol, care m-a închis aprope două săptămâni în casă.
A trecut. Se simte venirea primăverii.”
Aşadar, sǎ ne bucurǎm de aceastǎ zǎpadǎ, pe care mulţi nu o mai credeam posibilǎ, dupǎ ameninţǎrile cu încǎlzirea globalǎ.