Nu îmi amintesc cine a spus aceste cuvine, cred cǎ un gânditor sau un scriitor italian, dar ştiu sigur cǎ de foarte multe ori îmi vin în minte, mai precis atunci când eu însumi nu sunt prevǎzǎtor: când nu îmi iau cricul şi fac o panǎ la maşinǎ, când nu am bilet de cǎlǎtorie, iar autobuzul pleacǎ din faţa mea, când mǎ duc într-o parcare şi nu am monede sau tichete de parcare etc.
Azi am aşteptat decizia Curţii Constituţionale a României (CCR), pentru a vedea dacǎ referendumul pentru demiterea preşedintelui României, Traian Bǎsescu, va fi sau nu validat. Problema nu este tocmai simplǎ, pentru cǎ existǎ douǎ cifre privind populaţia ţǎrii cu drept de vot, apoi PDL şi Bǎsescu au boicotat referendumul, îndemnând lumea sǎ nu meargǎ la vot. Dacǎ 7,5 milioane de cetǎţeni au votat pentru demiterea preşedintelui, nu înseamnǎ cǎ restul au fost pentru menţinerea acestuia în funcţie. Pragul de 50% plus unu a fost impus de CCR, la presiunea UE, dar onorata Curte putea sǎ anticipe faptul cǎ referendumul va fi boicotat de anumite forţe politice şi sǎ propunǎ altǎ formulare a legii. Sau sǎ interzicǎ boicotul votului. Cum acesta nu este interzis expres de lege, se pleacǎ de la ideea cǎ tot ce nu este interzis este permis.
Nu aş vrea sǎ fiu în pielea niciunui membru al CCR, fiindcǎ asupra acestora se exercitǎ presiuni extraordinar de mari. Apoi CCR trebuie sǎ valideze sau sǎ invalideze decizia a 7,5 milioane de cetǎţeni. Verdictul se va da abia vineri.
Aşa se întâmplǎ, dacǎ nu suntem prevǎzǎtori.
*Doamna Ana Blandiana îmi trimite, prin Fundaţia Academia Civicǎ, un set de fotografii de la Sighet, inclusiv cu momentul în care eu prezint voluml Cenzura în România. Un gest extrem de frumos şi de civilizat, pentru care le rǎmân foarte îndatorat Doamnei Ana Blandiana şi Domnului Romulus Rusan.