Sâmbǎtǎ, 19 octombrie 2012, la terminarea celui de-al XI-lea Simpozion Naţional de Jurnalism, cu participare internaţionalǎ, prietena şi colega Iulia Badea-Guéritée mi-a luat un interviu în mare grabǎ, fiindcǎ urma sǎ plece la aeroport. A ieşit un dialog excelent, dovadǎ cǎ acesta a fost realizat de un profesionist. Poate fi gǎsit şi în varianta print a revistei Q Magazine, publicaţie întemeiatǎ şi condusǎ de Floriana Jucan, pe care am avut plǎcerea sǎ o întâlnesc, la Cluj-Napoca. Dar iatǎ textul interviului (titlul aparţine Iuliei):
Ilie Rad: Obiectivitatea este încă un lux
de Iulia Badea Gueritee / Presseurop.eu
Mircea Eliade afirma că nu există un alt popor care să facă atâta politică decât poporul român. Dar este acesta un motiv pentru ca subiectivitatea propice genului să violeze atât de cronic presa românească? Pentru Ilie Rad, acest fenomen este revoltător.
Q Magazine: „Presa românească duce lipsă de obiectivitate şi este foarte bine aşa”. Este una dintre concluziile simpozionului naţional de jurnalism de la Cluj, pe care l-aţi organizat la finele lui octombrie.
Ilie Rad: Ca profesor, nu pot să susţin decât ideea de obiectivitate (imparţialitate). Ar fi culmea ca eu să le spun studenţilor să fie de stânga sau de dreapta! Dar ca individ am părerile mele şi această diversitate de opinii îmi place. M-am săturat, este adevărat, de presa făcută la unison, care masca, farda realitatea. Dar dacă mă întrebaţi dacă presa românească, astăzi, merge într-o direcţie bună, atunci răspunsul meu este că nu. Văd cât de mult s-a polarizat înainte şi după referendumul din iulie 2012. Dacă până nu demult presa îşi manifesta voalat simpatiile politice faţă de un om politic sau faţă de un partid, azi este evident că B1 este pro-Băsescu, că Antena 3 este contra. Un străin se poate întreba, pe bună dreptate, care este realitatea? Pe ce lume trăim? Polarizarea aceasta este revoltătoare pentru mine.
Q: Bine, dar mulţi cercetători au reuşit să demonstreze că presa românească este prin definiţie subiectivă… că de secole, ziarele au fost create de regulă de oameni politici, şi că aveau menirea de a-i susţine în campaniile lor politice. O tradiţie care datează din epoca lui George Bariţiu…
I.R.: Da, cred că este prin definiţie subiectivă, şi am patru argumente. Întâi, cei care au înfiinţat primele publicaţii româneşti, Mihail Kogălniceanu, Dimitrie Bolintineanu, Cezar Bolliac, au fost şi scriitori. Or, scriitorul lucrează nu numai cu fapte concrete, ca jurnaliştii, ci şi cu metafore şi imaginaţie. După ce ai combinat aceste elemente, este greu să le separi. Asemenea corupţiei, care, repetându-se, devine tradiţie. Apoi, imediat după înfiinţarea primelor publicaţii, presa noastră a fost pusă în slujba unor cauze naţionale nobile: Revoluţia de la 1848, mica Unire a Principatelor din 1859, Războiul pentru Independenţă din 1877, crearea statului naţional unitar de la 1918… Mare parte din publicaţii au apărut pentru a susţine aceste cauze. România Liberă, de exemplu, a fost înfiinţată în 1877 pentru a sprijini Războiul pentru Independenţă, şi este unul dintre cele mai vechi ziare din România. În al treilea rând, să ne amintim că pentru Mircea Eliade nu există un alt popor care să facă atâta politică precum poporul român. Cine face politică este subiectiv. Această polarizare politică se reflectă azi în polarizarea presei.
Şi în fine, a apărut problema financiară: dacă tu ca instituţie media depinzi de nu ştiu ce întreprindere, care îţi dă contracte de publicitate, depinzi financiar de ea. Îţi poţi permite să fii obiectiv doar dacă nu depinzi de nimeni. Pentru România, obiectivitatea este încă un lux, dar sunt convins că, în timp, vom atinge standardele europene.
Ilie Rad este profesor univ. dr. la Departamentul de Jurnalistică al Facultăţii de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării din Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca. A publicat de curând O călătorie în Țara Kangurului, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2012.