Un document exceptional, publicat în premieră naţională: prima atestare documentară a moşiei Nandra

Primul pas pe care trebuie să îl facă oricine doreşte să elaboreze monografia unei aşezări din Transilvania este consultarea valorosului Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, întocmit de Coriolan Suciu, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Iaşi, 1967-1968, 2 vol.; vol. 1: A-N, 435 p.; vol. 2: O-Z., 448 p., lucrare disponibilă acum şi online.

Din acest dicţionar am aflat că prima atestare documentară a “satului” Nandra datează din 1311. Coriolan Suciu indică şi următorii ani, de când se păstrează alte documente referitoare la aşezarea Nandra: 1443, 1445, 1733, 1760-1762 şi 1854. După fiecare an, se precizează documentul respectiv.

În dreptul anului 1311, Coriolan Suciu citează lucrarea Documente privind istoria României. Seria C., Transilvania, vol. b III, Bucureşti, 1953, p. 504. Numai că, la pag. 504 din respectiva lucrare, este reprodus un document din… 1339, deci cu 28 de ani mai târziu.

Eroarea se explică prin faptul că istoricul Coriolan Suciu ştia de acest document, care se păstrează la Arhivele Naţionale din  Budapesta, dar nu a avut acces la el, cum nu au avut acces nici autorii volumelor de Documente privind istoria Transilvaniei, dovadă că actul primei atestări a moşiei Nandorlaka a rămas inedit până în prezent.

Documentul la care ne referim are şase pagini, din care două constituie actul propriu-zis, datând din anul 1311, iar patru pagini sunt transumptul, adică o copie a actului original, datând din secolul XVIII, repectiv din 1786, deci redactat la 475 de ani după emiterea actului din 1311!

Constatând că înscrisul de pe pergament riscă să se şteargă din cauza timpului, până la a deveni ilizibil (“cuprinsul şi conţinutul acestei scrisori şterse din pricina vechimii”), capitulul Bisericii din Alba Transilvaniei decide să facă acest transumpt (duplicat): “Am hotărât că trebuie să punem din nou şi să aşezăm întocmai şi în chip chibzuit în arhiva noastră, împreună cu originalul, o copie sau transumpt al drepturilor celor în al căror interes va fi, întărită cu sigiliul nostru capitular autentic, spre o viitoare chezăşie trebuincioasă.”

Să recunoaştem că gestul acelor oameni este unul extraordinar, pentru că au salvat de la neuitare un document important nu doar pentru Nandra, ci pentru istorie în general.

Ce conţine documentul autentic? În esenţă, este vorba de faptul că un oarecare Emeric, slujitor al comitelui Nicolae, fiul lui Andreas de Syg (comitele era comandantul unui comitat, o unitate administrativ-teritorială din Evul Mediu, întâlnită în organizarea administrativă a Imperiului Habsburgic), intervine la autoritatea bisericească a vremii, în numele stăpânului său şi al fiului acestuia (pe care îl chema tot Nicolae!), pentru ca un alt Nicolae, fiul lui Mokou, din aşezarea Ciuci (în prezent: Stâna de Mureş, la mai mare distanţă de Nandra), să nu poată vinde moşia Nandorlaka (Nandra), învecinată cu moşia comitelui Nicolae, din aşezarea Heria (Hory, în actul original), fără încuviinţarea comitelui Nicolae, acesta având (pentru că moşiile Hory-Heria şi Nandorlaka erau vecine, atunci ca şi în prezent), cum am spune azi, drept de preemţiune (“deoarece, în temeiul vecinătăţii şi alăturării lor, au mai mult dreptul de a cumpăra pomenita moşie Nandorlaka”)!

Un cunoscut istoric mi-a atras atenţia că “termenul «terra Nandorlaka» înseamnă pământ și nu sat (possessio, villa), ceea ce ar putea arăta că nu exista încă o vatră de sat chiar acolo și că oamenii veneau să lucreze acel pământ de undeva, din vecinătate.”

Publicăm cele şase file originale, redactate în latina medievală, traduse impecabil (cu note şi explicaţii  profesioniste de rigoare) de Doamna Prof. univ. dr. emerit Ana-Cristina Halichias (Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Limbi Străine, Departamentul de Limbi şi Literaturi Romanice, Filologie Clasică şi Neogreacă), gest pentru care îi exprim sincere mulţumiri, şi din acest colţ de pagină.

Urmează traducerea documentului.

                                                          *

“Noi, capitulul[1] bisericii din Alba Transilvaniei, dăm de ştire prin cuprinsul scrisorii de faţă, făcând cunoscut  tuturor celor cărora se cuvine că noi, la milostivele ordine date către noi de Înaltul Guberniu Regesc din Slăvitul Mare Principat al Transilvaniei, la 29 noiembrie 1785, sub numărul 9161, cu privire la transcrierea şi înnoirea unui act din arhiva noastră capitulară, şters din pricina vechimii, adresate nouă în conformitate cu binevoitorul rescript regesc din 4 august al aceluiaşi an şi primite cu cinstea şi cu reverenţa cuvenite şi inserate integral în primul Liber Regius[2], voind să le îndeplinim şi de asemenea să ne supunem lor întru toate, aşa cum suntem datori, după o cercetare serioasă şi atentă a actelor capitulare, în cele din urmă am regăsit în arhiva noastră capitulară o scrisoare de întâmpinare pentru Nicolae, comite de Syg, şi pentru magistrul Nicolae, fiul său, împotriva lui Nicolae, fiul lui Mokou, şi a oricăror altora cu privire la interzicerea vânzării şi cumpărării moşiei Nandorlaka [Nandra]. Cuprinsul şi conţinutul verbal al acestei scrisori, care este ştearsă din cauza vechimii şi aproape de necitit, urmează astfel, în măsura în care pot fi citite:

          Noi, capitulul bisericii transilvănene a Fericitului Arhanghel Mihail, dăm spre amintire că Emeric, slujitorul comitelui Nicolae, fiul lui Andreas de Syg, pentru acelaşi comite Nicolae, stapânul său, fiind rânduit în persoană în faţa noastră în locul şi în numele zisului comite Nicolae, stăpânul său, şi al magistrului Nicolae, fiul aceluiaşi, ne-a spus, făcând întâmpinare, că Nicolae, fiul lui Mokou de Chuch[3] [Stâna de Mureş], a scos spre vânzare şi se străduieşte să vândă, fără voia si încuviinţarea acelora, o moşie a sa numită Nandorlaka, învecinată şi alăturată moşiei lor, numită Hory [Heria], spre paguba şi prejudiciul aceloraşi.

De aceea, acelaşi Emeric, făcând întâmpinare în locul şi în numele zisului comite Nicolae şi al fiului său mai sus-scris, l-a oprit în faţa noastră pe însuşi Nicolae, fiul lui Mokou, de la vânzarea amintitei moşii Nandorlaka, şi pe oricare alţii care vor să cumpere moşia mai sus-zisă. Astfel încât nicio mână străină, în afară de însuşi comitele Nicolae şi fiul său, să nu se poată atinge de aceasta, deoarece, în temeiul vecinătăţii şi alăturării lor, au mai mult dreptul de a cumpăra pomenita moşie Nandorlaka. Dat în ziua de marţi, după duminica Floriilor[4], în anul 1311.

Scrisoarea era întărită şi validată cu sigiliul capitular imprimat, dată sub formă deschisă şi emisă pe pergament. Prin urmare, am hotărât că trebuie să punem din nou şi să aşezăm întocmai şi în chip chibzuit în arhiva noastră, împreună cu originalul, o copie sau transumpt al drepturilor celor în al căror interes va fi, întărită cu sigiliul nostru capitular autentic, spre o viitoare chezăşie trebuincioasă, făcând ca, la preamilostivele ordine cezaro-regeşti şi guberniale sus-zise, să fie înscrise şi consemnate în prezentul act, cuvânt cu cuvânt, fără a le micşora sau spori şi fără nicio schimbare, cuprinsul şi conţinutul acestei scrisori şterse din pricina vechimii. Dat marţi, după Duminica Invocavit[5], în anul Domnului 1786.

Confruntată cu originalul[6]

Mihail Benkö cu propria mână. Lector al capitlului.

Francisc Zotyory cu propria mână. Al doilea arhivar

Citită şi păstrată de aceiaşi capitulari.

Act de întâmpinare şi interzicere pentru comitele Nicolae, fiul lui Andreas de Syg, şi pentru magistrul Nicolae, fiul său, împotriva lui Nicolae, fiul lui Mokou, şi a oricăror altora, cu  privire la vânzarea şi cumpărarea moşiei Nandorlaka.

                             Comitatul Alba.”