Este foarte clar cǎ Universitatea “Babeş-Bolyai” se aflǎ la un moment de rǎscruce, în sensul cǎ vine dupǎ patru mandate ale aceluiaşi rector (asumate ca atare, inclusiv mandatul în care a fost preşedinte al Consiliului Academic). În douǎ decenii se formeazǎ spiritul de castǎ, obedienţa atinge cote maxime. De aceea societatea americanǎ, care este cea mai pragmaticǎ societate din lume, prevede douǎ mandate pentru funcţia de preşedinte. Ştiu ei ce ştiu!
Am participat azi, la Facultatea de Litere, la dezbaterea dintre cei doi candidaţi pentru functia de Rector, ajunşi în turul II. E diferenţǎ mare între ei şi sper cǎ joi va ajunge Rector cel mai bun. Omul care meritǎ sǎ aibǎ o efigie în galeria Rectorilor UBB. Dezbaterea a avut loc în Amfiteatrul Eminescu, acolo unde, student fiind, am organizat ciclul de conferinţe “Mǎrturia unei generaţii”, la care au participat atâtea nume ilustre: Liviu Rusu, Edgar Papu, Ştefan Aug. Doinaş, Al. Paleologu, Ion Zamfirecsu, Nicolae Balotǎ, Constantin Ciopraga, Aug. Z.N. Pop şi mulţi alţii.
*Un student mi-a adus un volum de versuri al tatǎlui sǎu: Virgil Panait, Arhitectura cenuşii, Editura Ateneul Scriitorilor, Bacǎu, 2011. Pe coperta IV, un citat din cronica lui Nicolae Manolescu (România literarǎ, noiembrie 1989), care îl saluta elogios pe poet, la primul lui volum de versuri, spunând, între altele: “Tema majoritǎtii (poeziilor, n. I.R.) este iubirea. Desigur, filtratǎ prin tema textului. O bunǎ stǎpânire a cuvintelor, a mijloacelor de expresie în general, o scriitura cultivatǎ, umor voit desuet (ca şi grafica textului: melanholie, poesie), spirit ludic, graţios, nonşalant – iatǎ notele definitorii. / […]. Hotǎrât lucru, Virgil Panait e un poet adevǎrat, al cǎrui nume trebuie reţinut.” Între timp, poetul a mai publicat opt volume, acesta fiind al nouǎlea. Cum se întâmplǎ la poeţi, sentimentul iubirii se asociazǎ cu motivul deşertǎciunii (sugerat aici prin cenuşǎ. Nu mai puţin de 33 de poeme se intituleazǎ Arhitectura cenuşii), al înserǎrii, al umbrei, cu obsesia morţii. La angoasele existenţiale, vechi de când lumea, se adaugǎ nevrozele prezentului (“Pentru cǎ-mi aduci aminte de/ toate nimicurile şi neroziile lumii/ cum ar fi: trǎdarea moartea sau/ gianina corondan/ spitalul 9 ori valentin stan/ politica, prostia, neghiobia sau/ andrei gheorghe şi victor ciutacu/ impostura/ ori mugur ciuvicǎ şi mircea badea/ urâţenia/ sexul în grup sau mihaela tatu” – punctuaţia este omisǎ voit de poet, dupǎ pǎrearea mea în mod inutul). Limbajului tare, uneori licenţios, nu-i scapǎ nici simbolurile sfinte ale creştinǎtǎţii (Dumnezeu, Iisus), în expresii pe care mǎ tem sǎ le reproduc. Pare cǎ trǎim într-o lume complet desacralizatǎ.
*Ioana Revnic mǎ invitǎ la o lansare de carte, care va avea loc vineri, 16 martie 2012, de la ora 17, în cafeneaua Klausenburg din Cluj. Cartea (Dresura de lei) cuprinde interviuri cu Alex Ştefănescu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Ioana Pârvulescu, Mircea Horia Simionescu, Augustin Buzura, George Bălăiţă, Nicolae Breban, Petru Popescu, Mirela Stănciulescu, Ilie Constantin, Emil Brumaru, Adrian Popescu, Emil Hurezeanu, Ana Blandiana, Mihai Cimpoi şi Vitalie Ciobanu. I-am scris imediat cǎ mǎ voi duce, fie şi numai pentru preţuirea pe care o avem, amândoi, pentru Alex Ştefǎnescu. Aştept sǎ vǎd cât de profesionist sunt realizate interviurile, având ca protagonişti nume mari ale culturii române.