“Te uitǎ cum ninge decembre!” (sâmbǎtǎ, 8 decembrie 2012)

De ieri a început sǎ fulguiascǎ, iar azi a nins toatǎ ziua. Totul e alb în jur! Nu poţi sǎ nu îţi aminteşti, în aceste clipe, de zecile de poezii inspirate de iarnǎ. Dar parcǎ cea mai frumoasǎ şi mai profundǎ este poezia lui Bacovia, Decembre:
Te uită cum ninge decembre…
Spre geamuri, iubito, privește –
Mai spune s-aducă jăratec
Și focul s-aud cum trosnește
Și mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele – totuna –
Aș vrea să le-nvăț simfonia.
Mai spune s-aducă și ceaiul,
Și vino și tu mai aproape, –
Citește-mi ceva de la poluri,
Și ningă… zăpada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine,
Și toate din casă mi-s sfinte, –
Te uită cum ninge decembre…
Nu râde… citește nainte.
E ziuă și ce întuneric…
Mai spune s-aducă și lampa –
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Și-a prins promoroaca și clampa.
Eu nu mă mai duc azi acasă…
Potop e-napoi și nainte,
Te uită cum ninge decembre…
Nu râde… citește nainte.
George Bacovia