Pentru un cadru didactic, este foarte reconfortant sǎ vadǎ cǎ problemele discutate la cursuri, cu studenţii sǎi, nu rǎmân fǎrǎ ecou în conştiinţa acestora. Înseamnǎ cǎ el n-a vorbit “pereţilor”, cum se spune.
Am, la anul II, un curs obligatoriu, intitulat Stilisticǎ şi mass-media. Este un curs poziţionat în prelungirea celui de gramaticǎ normativǎ. Desigur, scopul unora dintre expunerile cursului nu este, în primul rând, acela ca studentul sã ştie cât mai multe lucruri despre pleonasm, cacofonie, repetiţie sau limba de lemn, ci sã devinã conştient cã aceste fenomene existã în stilul jurnalistic şi cã ele trebuie evitate. Iar dacã e sã dãm dreptate unui cercetãtor american, „conştientizarea este primul pas cãtre emancipare”, în cazul nostru emanciparea referindu-se la eliminarea conştientã a infracţiunilor stilistice.
Un obiectiv subiacent al discuţiilor organizate sub genericul Stilisticã şi mass-media îl reprezintã şi formarea în rândul studenţilor a deprinderii de a citi presa cu mare atenţie. Ei trebuie sã devinã sensibili nu numai la conţinutul articolelor citite sau redactate de alţii sau ei înşişi, ci şi la forma de exprimare, la normele gramaticale, stilistice, ortografice şi de punctuaţie. Ion Coteanu afirma, într-un interviu, cã ar trebui sã ne ocupãm mai mult de flori şi mai puţin de buruieni. Numai cã, de multe ori, buruienile pot sã împiedice creşterea florilor! Sau cum spunea Mioara Avram: „E necesarã mai multã atenţie în exprimare. Faptele prezentate sânt diferite, mergând de la stângãcia unor repetiţii pânã la greşeala pleonasmelor indiscutabile. Dacã în vorbire, în limba de toate zilele sânt de condamnat numai cele din urmã, pentru limba presei, care trebuie sã fie nu numai corectã, ci şi frumoasã, sânt la fel de nerecomandabile toate” (subl. I.R.).
Deşi greşelile de gramatică pot fi considerate inofensive, de fapt, ele devin extrem de grave. “Elementarul, odată viciat – scria Dan C. Mihăilescu –, alterează iremediabil ansamblul comunicării spirituale” […] Vicierile gramaticale ascund fisuri de gândire şi comportament, alterând în esenţă însăşi existenţa. Asumarea lor îngăduitoare, pe fondul lehamitei generale, datul obosit din mână, indiferenţa sastisită – pe scurt, excesul concesiv – nu pot fi decât dăunătoare. Şi periculoase pe termen lung”.
Nicolae Manolescu vedea în greşelile de limbă şi de stil “forme de gândire deraiată”.
*
Unele din discuţiile purtate în jurul unor teme au şi rolul de a-i iniţia pe studenţi în anumite „taine” ale jurnalisticii. Îmi place să cred că meseria de jurnalist se aflã la graniţa dintre ştiinţã şi artã şi cã, aşa precum muzicianul sau pictorul învaţã tainele meseriei în academii de artã, tot aşa şi jurnaliştii, care doresc sã se profesionalizeze, trebuie sã treacã prin amfiteatrele unei facultãţi de profil.
Spuneam cǎ primesc, din când, mesaje de la studenţi, care sunt reflexe ale discuţiilor noastre de la cursuri.
Alexandra Tulbure, care s-a oferit sǎ transcrie câteva texte de pe bandǎ magneticǎ, pentru cartea Copilǎria ca luptǎ de clasǎ, coordonatǎ de domnul Romulus Rusan, îmi scrie: “Am terminat o transcriere din cele douǎ, pe care le-am primit, şi voiam sǎ o verificaţi minuţios, în aşa fel încât sǎ iasǎ Ariel!” (detergentul Ariel este luat de mine ca simbol al perfecţiunii în scris! Un text jurnalistic, al unui absolvent de Cluj, trebuie sǎ fie ca … Arielul, adicǎ impecabil!).
Cosmin Dumitrache, obsedat de perfecţiune şi de documentare “pânǎ-n pânzele albe” (uneori îmi atrage atenţia supra unor inadvertenţe din articolele postate de mine pe blog), îmi trimite o imagine cu trei tentative de a scrie un enunţ corect.
Loredana Cristea mi-a trimis un exemplu din care se poate vedea importanţa unei… virgule! Iatǎ contextul:
În cadrul unui experiment sociologic, unei grupe de 50 de oameni, în care erau în mod egal femei şi barbaţi, li s-a dat un text şi însǎrcinarea sǎ aşeze în cadrul acelui text o virgulǎ.
Textul era: „Dacǎ bǎrbatul ar şti realmente valoarea pe care o are femeia ar merge în patru labe .”
Tu unde ai pune virgula?
Concluzia: Toţi bǎrbaţii au aşezat virgula dupa cuvântul „are”. Toate femeile au aşezat virgula dupa cuvântul „femeia”.
De pe Internet, Maria Comǎnescu mi-a furnizat urmǎtorul exemplu:
Deoarece nu se mai poate lucra cu actuala echipǎ guvernamentalǎ, Primul Ministru al României s-a gândit sǎ aducǎ 9 (nouǎ) experţi japonezi pentru posturile de miniştri.
Iata noii miniştri:
1. Nimika Nuimoka
2. Yaspaga Shidute
3. Vreypostu Daybanu
4. Undeypliku Katesparg
5. Winoakuma Kuosuma
6. Furatzara Kutotu
7. Bagabany Labayatu
8. Totkumita Madeskurk
9. Nufurytu Furyo.