În 1995, fiind la Viena şi intrând într-un magazin din reţeaua Billa, am fost şocat de faptul cǎ am gǎsit pe rafturi fructe din toate anotimpurile (aduse, desigur, din cele mai îndepǎrtate colţuri ale lumii). Obişnuit, din copilǎrie, sǎ aştept coacerea pe rând a fructelor (cireşe, cǎpşuni, fragi, pere, mere, pepeni galbeni şi verzi, apoi struguri, nuci, gutui etc.), am putut vedea la Billa struguri şi cireşe, cǎpşuni şi pere etc., ca sǎ nu mai vorbesc de mulţimea fructelor exotice (kiwi, portocale, mandarine etc.), al cǎror nume îmi era complet strǎin (de gust nici nu mai vorbesc).
Mi se pǎrea cǎ nu este un semn de bun augur aceastǎ simultaneitate a fructelor.
Acum, dupǎ ce România a devenit membrǎ a Uniunii Europene, iar “multinaţionalele” au invadat şi ţara noastrǎ, nu mǎ mai mir sǎ vǎd (şi chiar sǎ cumpǎr) cireşe din Chile, pepeni din Iran (da, din Iran!), pere din Italia, mere din Grecia, cǎpşuni din Ungaria etc. Obişnuinţa omului devine, cu adevǎrat, a doua lui naturǎ!
Ce am constatat în cazul fructelor, este acum valabil în cazul florilor. Cum primǎvara aproape cǎ a dispǎrut ca anotimp, din iarnǎ intrându-se direct în varǎ, m-am mirat sǎ vǎd, la Fǎget, simultan, lalele şi narcise, bujori şi liliac, margarete şi maci, irişi şi trandafiri. Doar iasomia nu a înflorit încǎ!
*Dintr-un reportaj al studentei Corina Mihǎşan, anul II, Jurnalism, pe care o preţuiesc foarte mult, pentru interesul dovedit faţǎ de studiu şi pentru calitǎţile umane pe care le are, tot mai rare în lumea de azi (bunǎ-cuviinţǎ, generozitate, bunǎtate, punctualitate, respect şi dragoste faţǎ de pǎrinţi etc.), aflu douǎ reflecţii despre mamǎ, pe care nu le ştiam: ,,Dragostea de mamă face ca toate celelalte sentimente să pălească’’ (Balzac), respectiv ,,Merită să vii pe lume, fie doar şi pentru a avea o mamă’’ (Avetik Isahakyan). Ce bucurie imensǎ îmi produc aceste reflecţii!
Corina mi-a numǎrat şi cǎrţile publicate: 35! Nu sunt chiar 35, ci doar 32, dacǎ socotim aici şi volumele coordonate de mine sau ediţiile îngrijite. Uite cǎ nu ştiam aceastǎ cifrǎ! Ocupat sǎ scriu cǎrţi, nu am timp sǎ le numǎr! Îi mulţumesc oricum cǎ a avut rǎbdarea de a numǎra, de atâtea ori, „un nume adunat pe-o carte”, cum zicea Arghezi.
*Discuţii telefonice cu Doamna Ana Blandiana, care ne aşteaptǎ, joi, la Sighet, respectiv cu Doamna Andreea Marin Bǎnicǎ, în legǎturǎ cu emisiunea „Trezeşte România!”, care se va filma în facultatea noastrǎ, vineri, 25 mai. Ştiind cât de perfecţionistǎ este Doamna Andreea Marin, am avut unele îndoieli privind mobilizarea forţelor pentru aceastǎ acţiune, dar dânsa m-a liniştit: totul va ieşi foarte bine. Poate cǎ, uneori, obsesia noastrǎ, a ardelenilor, pentru „lucrul bine fǎcut”, contrasteazǎ cu mentalitatea altora, a oamenilor din televiziuni, care trǎiesc viaţa în alte ritmuri, cu alte cadenţe.
*Seara trebuia sǎ aibǎ loc, la Casa de Culturǎ a Studenţilor, un concert al marelui artist Gheorghe Zamfir, care s-a amânat pe 29 mai. Organizatorii ar fi trebuit sǎ anunţe, prin toate mijloacele (şi, slavǎ, Domnului, sunt destule!), aceastǎ replanificare a spectacolului, sǎ nu mergem acolo şi sǎ ne trezim ca „proştii” lui Rebreanu!