Nu l-am întâlnit niciodată pe Ion Bălu, al cărui nume îmi era cunoscut încă din anii de liceu. Profesorul nostru de română, de la Liceul Nr. 1 din Luduş, Iosif Pop, ne ţinea la curent cu noile apariţii editoriale, încât ne-a recomandat să citim cartea de debut a lui Ion Bălu, G. Călinescu. Eseu despre etapele creaţiei, care apăruse în 1970.
I-am urmărit apoi activitatea de exeget şi biograf literar a profesorului Ion Bălu, manifestată asupra unor autori consacraţi: Cezar Petrescu, G. Călinescu, Marin Preda, Geo Dumiterscu, Nicolae Labiş, Ion Creangă, Ioan Alexandru, Mircea Eliade, dar mai ales Lucian Blaga, a cărui viaţă este reconstituită în patru volume.
Ceea ce m-a impresionat totdeauna la Ion Bălu a fost faptul că şi-a scris cărţile „în afara orelor de serviciu”, cum şi spune într-o scrisoare, că nu a beneficiat, ca alţii, de burse sau ani sabatici, pentru scrierea unei cărţi. Un asemenea statut îl mai are azi doar Theodor Codreanu, şi el profesor în învăţământul secundar, însă cu o remarcabilă activitate de critic literar şi eseist (recent, Theodor Codreanu a fost ales membru de onoare al Academiei de Științe a Republicii Moldova).
Corespondenţa cu Ion Bălu a fost ocazionată de invitaţia mea de a colabora la revista Excelsior, care îi plăcea foarte mult şi unde a şi publicat mai multe comentarii literare.
M-am bucurat că, după Revoluţia din 1989, Ion Bălu a avut acces la mediul universitar, acolo unde i-ar fi fost locul de multă vreme, pe măsura activităţii sale de critic şi istoric literar.
Am fost trist când am aflat că Ion Bălu, la vârsta de 88 de ani, a plecat “în altă galaxie”, cum ar fi spus unul dintre scriitorii săi favoriţi, Mircea Eliade.
*
1. „Succes în activitatea câtuşi de puţin uşoară, pe care o desfăşuraţi!”
Câmpina, 5 febr. 1995
Stimate domnule Rad,
Am ales până la urmă! Sunt conferenţiar şi predau literatura interbelică şi contemporană la anii III şi IV1.
Vă spun acestea pentru că nu mă mai pot ocupa de revistă. Am vorbit în urmă cu câtva timp cu una din colegele mele, d-na Luminiţa Mischie2.
Am discutat astăzi din nou cu dânsa şi mi-a spus că a semnat şi v-a expediat contractul3.
Eu vă rog acum să puneţi în pachetul cu reviste două exemplare din Gramatica lb. Române4 a d-lui Bejan, una pentru mine, cealaltă pentru ea, şi suma de 24.000 de lei v-o trimitem odată cu banii pe reviste.
Vă urează sănătate şi succes în activitatea câtuşi de puţin uşoară, pe care o desfăşuraţi,
al dumneavoastră,
Ion Bălu
Note şi comentarii
1. Deşi era absolvent a două facultăţi – Facultatea de Filologie (1956- 1960) şi Facultatea de Ştiinţe Juridice (1960-1964), din cadrul Universităţii din Bucureşti, şi avea o activitate prodigioasă de critic şi istoric literar –, profesorul Ion Bălu a fost, cea mai mare parte a vieţii sale, cadru didactic la Liceul (devenit Colegiu) „Nicolae Grigorescu din Câmpina. Abia după Revoluaţia din 1989, a devenit conferenţiar, apoi profesor la Facultatea de Litere şi Ştiinţă din cadrul Universităţii de Petrol şi Gaze din Ploieşti.
2. Luminiţa Mischie era profesoară de limba şi literatura română la Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu” din Câmpina.
3. Era vorba de un contract privind difuzarea revistei Excelsior, pe care o editam atunci.
4. Dumitru Bejan, Gramatica limbii române, compendiu, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1995.
2. „Sinceritatea scrisorii dumneavoastră este mişcătoare”
Câmpina, 26 iunie 1995
Stimate domnule Rad,
Sinceritatea scrisorii dumneavoastră este mişcătoare şi regret că aţi luat lucrurile atât de tragic. Nu numai dl S.D.1 are o asemenea atitudine faţă de noi; numeroşi alţi universitari – foarte mulţi dintre ei nulităţi, sub raport ştiinţific şi pedagogic – consideră un eveniment epocal publicarea unui articol şi un cataclism o greşeală de tipar, cum îmi scrieţi că s-a manifestat dl Draşoveanu2.
Nu am ştiut că dumneavoastră cumpăraţi volumele3; o frază a d-lui Ion Pop, ambiguă, am interpretat-o astfel. În acest caz, gestul are o eleganţă intelectuală intrinsecă.
Sintagma „anumită tabără” am deprins-o dintr-un context mai larg. La Cluj, a venit vorba despre Dicţionar. Şi, nu unul, ci mai mulţi critici clujeni consideră că echipa prof. Zaciu a procedat după trei criterii distincte: toţi redactorii au avut o listă de prieteni; toţi au avut o listă de „inamici” şi toţi, o alta de „indiferenţi”4. Nu am ştiut – pentru că nu văzusem Dicţ[ionarul] – că faceţi parte din echipă. Şi cum d-nii Zaciu, Papahagi, Sasu nu au participat la centenar5, întrebând de dumneavoastră, mi s-a răspuns „cu un zâmbet” că faceţi parte dintr-o anume tabără. Nu de chestiuni politice era vorba; acestea nu mă interesează absolut deloc. Am înţeles că până în anul 2000 ne va „conduce” tot Iliescu şi m-am liniştit!6
Vă mulţumesc pentru felicitări; Viaţa lui Blaga7 am lansat-o la Cluj, unde a fost distinsă cu premiul pentru exegeză. Bat acum la maşină vol. al II-lea, editorul intenţionează să-l „scoată” în octombrie8.
Refuzul obstinat al colegilor este determinat de invidie, [de] ciuda imposibilităţii de a întreprinde o acţiune similară9.
Fiind, în continuare, cu neputinţă să difuzez revista, nu înseamnă că renunţ la colaborare10. Aş vrea să continui, dacă vă interesează, şi fără nicio obligaţie materială din partea dumneavoastră, numai cu rugămintea de a-mi trimite un exemplar din revistă. V-ar interesa Temele poeziei eminesciene?
Al dumneavoastră,
Ion Bălu
Note şi comentarii
1. Este vorba de S. Damian, critic literar şi eseist, pe care îl cunoscusem în Germania, la Heidelberg, unde era lector de română la Institutul de Romanistică. Întrebându-mă unde lucrez, i-am spus că sunt profesor la o şcoală generală din Cluj-Napoca. A fost dezamăgit, pe faţă, de poziţia mea, regretând parcă şi faptul că m-a primit în audienţa solicitată. Probabil că i-am relatat lui Ion Bălu, în scrisoarea la care se referă, scena respectivă, iar el, care lucrase patru decenii în învăţământul preuniversitar, în ciuda valorii sale incontestabile, şi-a exprimat solidaritatea cu mine, făcând aluzie la mulţi universitari, care sunt, cum scrie mai sus, „nulităţi, sub raport ştiinţific şi pedagogic”.
2. Nu-mi amintesc la ce anume s-a referit profesorul D.D. Draşoveanu.
3. Probabil că Ion Bălu mi-a cerut să îi procur un exemplar din Dicţionarul scriitorilor români, vol. I, coordonat de M. Zaciu, M. Paphagi şi A. Sasu (Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1995), unde era publicat şi un articol despre el însuşi, scris de Ştefan Borbély.
4. Afirmaţie subiectivă a profesorului Ion Bălu, bazată poate pe nemulţumirile unor critici literari clujeni, care nu au fost cooptaţi în echipa de redactare a Dicţionarului scriitorilor români. Sunt absolut convins că altele au fost criteriile coordonatorilor de alegere a celor care au colaborat la dicţionar.
5. E vorba de Centenarul naşterii lui Lucian Blaga (n. 9 mai 1895), care se sărbătorise la Cluj-Napoca, în cadrul Festivalului Internaţional „Lucian Blaga”.
6. Previziune greşită! Ion Iliescu, care era atunci Preşedintele României, a fost învins de Emil Constantinescu, la alegerile din 1996, dar a revenit la Cotroceni, pentru mandatul 2000-2004.
7. Ion Bălu, Viaţa lui Lucian Blaga, vol. I, Editura Libra, Bucureşti, 1995.
8. Idem, Viaţa lui Lucian Blaga, vol. II (aprilie 1935-martie 1944), Editura Libra, Bucureşti, 1996. Aşadar, volumul nu a apărut în octombrie, ci în anul următor.
9. Probabil îmi exprimasem dezamăgirea că nu toţi profesorii de română erau interesaţi de difuzarea revistei Excelsior.
10. Ion Bălu a fost un colaborator constant al revistei Excelsior, unde a publicat: Lucian Blaga, „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” (an II, nr. 5, 1993, p. 38-42); G. Bacovia, „Lacustră”; Nichita Stănescu, „Leoaică tânără, iubirea”; Nichita Stănescu, „În dulcele stil clasic”; Nichita Stănescu, „Evocare” (an II, nr. 6, 1993, p. 34-40); Mihai Eminescu, „Epigonii”; Mihai Eminescu, „Sara pe deal”; Mihai Eminescu, „Floare albastră” (an II, nr. 7, 1994, p. 34-40). Studiul Temele poeziei eminesciene nu a apărut în Excelsior.
3. „Vă felicit, în acelaşi timp, pentru promovarea în funcţia de lector universitar”
Câmpina, 12 febr. 1996
Stimate domnule Rad,
Vă mulţumesc pentru caldele dvs. cuvinte şi vă felicit, în acelaşi timp, pentru promovarea în funcţia de lector universitar1. Veţi avea mai multe satisfacţii profesionale şi mai mult timp pentru excelenta dvs. revistă.
Voi vorbi cu d-na Mischie pentru Excelsior.
Când v-am scris despre volumul d-lui Bejan, nu mi-am dus gândul până la capăt: vreau să fac o cronică volumului, pentru că este întâia gramatică a unui specialist, apărută după atâţia ani.
Doamna Marta Petreu m-a invitat mai de mult să redactez cronica literară la Apostrof şi – în ciuda lucrului intens la vol. II din Blaga –, am acceptat; prima cronică va apare în numărul dublu al revistei din acest an. Am citit cu interes capitolele d-lui Bejan din Excelsior şi sunt convins că volumul merită să fie semnalat. Dacă nu se poate altfel, aştept cele câteva săptămâni.
De altfel, înainte de a vă scrie dvs., am trimis o scrisoare Editurii Echinox, rugând să-mi expedieze volumul ramburs, dar nici până azi nu am primit răspuns2.
Vă doresc numai bine, putere de muncă şi sănătate,
al dumneavoastră
Ion Bălu
Note şi comentarii
1. În toamna anului 1995 am candidat (şi am reuşit) pentru un post de lector universitar, la recent înfiinţata Facultate de Ştiinţe Politice şi Adminitsrtive, din cadrul Universitătii „Babeş-Bolyai”.
2. Dumitru Bejan, Gramatica limbii române, compendiu, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1995.
4. „Aş fi vrut să vă cunosc şi personal, deoarece scrisorile dumneavoastră au un timbru afectiv individualizat”
Câmpina, 29 febr. 1996
Stimate domnule Rad,
Am primit un exemplar din partea editurii1, în aceeaşi zi cu scrisoarea dumneavoastră. Au primit plicul meu cu întârziere, pentru că nu trecusem strada; nu o ştiam atunci.
Mă nedumereşte o sintagmă din textul dumneavoastră: „cealaltă parte a baricadei”. Nu vă cunosc opţiunile politice, dar îl detest pe Ion Iliescu şi cred că există o pedeapsă imanentă şi omul acesta îşi va sfârşi zilele în închisoare, pentru tot răul, material şi spiritual, făcut acestei ţări, în ultimii şase ani!2
Revizuiesc textul volumului II din Blaga. Ultimul capitol l-am publicat de acum trei ani în Apostrof, dar materialul documentar, apărut între timp, m-a determinat să rescriu întregul text, aproape 700 de pagini, şi asta, în afara orelor de serviciu.
Când recitesc prefeţele cărţilor lui Mircea Eliade sau, recent, aceea a d-lui Matei Călinescu, la Cinci feţe ale modernităţii3, şi aflu că au primit o bursă pentru unul sau doi ani, necesară redactării unui anume volum, mă cuprinde aşa o melancolie, căreia îi fac faţă muncind cu mai multă îndârjire. De aceea, nu cred că voi veni anul acesta la „Zilele” Blaga, fiindcă nu cred ca editura să tipărească un volum atât de compact într-un timp atât de scurt4.
Aş fi vrut să vă cunosc şi personal, deoarece scrisorile dumneavoastră au un timbru afectiv individualizat, ce depăşeşte simplele convenienţe. Poate, altădată!
Cu aceleaşi neschimbate sentimente,
Ion Bălu
Note şi comentarii
1. E vorba de volumul lui Dumitru Bejan, Gramatica limbii române, compendiu, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1995. Se explică acum de ce Ion Bălu nu primise niciun răspuns de la Editura Echinox: pentru că trecuse pe plic o adresă incompletă a editurii.
2. Nu am fost şi nu sunt nici anti, nici pro Ion Iliescu, având asupra lumii şi a istoriei o privire cât de cât obiectivă, pe care mi-o dă statutul de profesor, statut pe care îl mai are doar preotul, care trebuie să ofere asistenţă religioasă atât victimei, cât şi călăului. Celor care gândesc altfel, le ofer un citat din cartea cunoscutului jurnalist şi analist politic american, Robert D. Kaplan, respectiv din cartea lui, În umba Europei. Două războaie reci şi trei decenii de călătorie prin Europa şi dincolo de ea. Traducere din engleză de Constantin Ardeleanu şi Oana Celia Gheorghiu, Humanias, Bucureşti, 2026. Cartea a apărut în seria “Istorie contemporană”, serie coordonată de Cristian Vasile şi Vladimir Tismăneanu.
Despre Ion Iliescu, “simbolul postdecembrist al stabilităţii corozive – figura şi liderul compromisului deplin între trecutul comunist şi un viitor neliniştitor” , Robert D. Kaplan scrie că fostul Preşedinte, Ion Iliescu, “a amânat cu înverşunare reforme indispensabile, dar se poate să fi salvat ţara de la război civil şi haos, la începutul anilor ‘90” (p. 83). Şi în alt loc: “Unii conducători se remarcă nu atât prin realizări efective, cât prin prevenirea unor evenimente mult mai grave.” (p. 165).
3. Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii: modernism, avangardă, decadenţă, kitsch, postmodernism. Traducere din engleză de Tatiana Pătrulescu şi Radu Ţurcanu. Traducerea textelor din Addenda (2005) de Mona Antohi. Postfaţă de Mircea Martin, ediţia a 2-a, revăzută şi adăugită, Polirom, Iaşi-Bucureşti, 2005.
4. Volumul Viaţa lui Lucian Blaga, vol. II (aprilie 1935-martie 1944), Editura Libra, Bucureşti, 1996.