Oare are România atât de multe valori literare, culturale, ştiinţifice etc., încât să îşi permită luxul de a renunţa uşor la unele?
Mi-am pus această întrebare, căutând în dicţionare şi negăsind informaţii despre Şerban C. Andronescu. Nu este prezentat în dicţionarele literaturii române. Poate îşi are locul meritat în Dicţionarul exilului românesc, al lui Florin Manolescu. De aceea, reiau aici informaţiile din varianta online a Enciclopediei României: “Absolvent de Drept, a practicat avocatura în cadrul Baroului de Ilfov. A activat ca cercetător pentru limba engleză la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, timp în care publică numeroase articole în revistele vremii. Tot atunci, prin truda, sa ca traducător independent din limba engleză, apar în limba română lucrările unor autori cunoscuţi: Moby Dick de Herman Melville, Biografia lui Jack London de Irving Stone, Călătoriile în Groenlanda ale lui Peter Freuchen şi ale col. Fawcett în jungla amazonului etc.
În anul 1969 ia calea exilului, împreună cu soţia sa, Ariadna – născută Ispir, primind imediat statutul de refugiat politic în Franţa. Aici, sub îndrumarea profesorului Etiemble, pregăteşte un doctorat «de troisieme cycle», pe care îl susţine magistral, în anul 1970, acordându-i-se Diplome Supérieur d’Etude Française de către Univ. Paris III – Sorbone. În anul următor, 1971, primeşte titlul de Master of Arts, la Brooklin College din New York, iar în 1973 susţine cu succes un nou doctorat Ph.D (doctorat de stat) la City University of New York.
În anii 1973 şi 1974 ocupă funcţia de Consultant la Research Foundation, City University of New York, apoi, în perioada 1974-1990, pe cea de director şi profesor de cercetare la American Institute for Writing Research, N.Y. (cercetări academice în arte şi literatură, cursuri despre analogiile estetice la câteva universităţi americane, publicaţii, simpozioane la Modern Linguage Association of America). Se pensionează în anul 1990. În perioada 1974-1980 a publicat, la University of Wisconsin – Milwaukee şi A.I.W.R., New York, revista Bye Cadmos. A Journal of Aestethic Analogies (în limbile engleză şi franceză), iar din anul 1980 şi până în 1990 a publicat, în limbile engleză, franceză şi română, revista New York Spectator. A fost un colaborator asiduu al publicaţiei Al cincilea anotimp (1998-2003), dar a publicat şi la revistele Steaua, Moldova, Gândirea, Convorbiri literare, Noua revistă română, Opinia naţională etc. Este autorul a şase dicţionare în limbile engleză şi română (în cel publicat de Academia R.S.R. numele i-a fost şters, ca pedeapsă pentru că a rămas în Occident fără aprobarea autorităţilor româneşti); două dicţionare publicate la Saphograf Co., New York.” (http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/%C5%9Eerban_Andronescu, accesat la 31 mai 2022).
A publicat, pe lângă traducerile şi dicţionarele amintite, următoarele volume: Cadmos: scurtă istorie a scrisului, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966; Glorie, adversitate, infamie. Eseu personal despre Mareşalul Ion Antonescu, American Institute for Writing Research, New York, 1995; Tehnica scrierii academice, Editura Fundaţiei “România de Mâine”, Bucureşti , 1997; Analogii estetice: teoria spaţiului-timp în arte şi literature, Editura Fundaţiei “România de Mâine”, Bucureşti, 1998; Eseuri, anchete. Anii ‘8 : aspecte văzute din exil, prin paginile revistei New York Spectato, Editura Biblioteca Bucureştilor, Bucureşti, 2001; Biserica lui Neagoe din Curtea de Argeş, Editura Fundatiei “Romania de Maine”, Bucureşti, 2002; Brancuşi’s attempt to infinity (în colab. cu Michael C. Melczer), American Institute for Writing Research, New York; The “Endless Column” Museum, Petroşani, 2004. Crâmpeie de vieţi şi fapte insolite, vol. 1., Editura Focus, Petroşani, 2004.
Scrisoarea care urmează este generată de încercarea mea de a-l face colaborator la revista Excelsior. În plus, cum eu însumi publicasem, la Editura Polirom, o lucrare privind normele de redactare a unui text ştiinţific, voiam să conversez cu reputatul autor şi pe această temă, ceea ce s-a şi întâmplat, în toamna anului 2000, într-o cofetărie din New York.
*
„Îmi exprim admiraţia pentru ceea ce scrieţi despre Noica”
Mai 3, 2000
Dragă Domnule Rad,
Scrisoarea Dvs. din 2 apr. a sosit aici abia ieri – şi eu plec din N[ew] Y[ork] mâine, după două amânări supărătoare şi incomode, aşa că scriu în grabă.
În primul rând, văzând revista Excelsior, îmi exprim admiraţia pentru ceea ce scrieţi despre Noica1 – dar meritaţi admiraţie şi pentru partea didactică a revistei. Mă bucur că am făcut cunoştinţă, prin foto, cu soţia Dvs., Doina2. Tot din revistă aflu că aveţi un fiu!3 Iată că, încet, dar sigur, vă cunosc din ce în ce mai bine. Cu siguranţă nu veţi fi un străin pentru mine, când ne vom cunoaşte personal, probabil în New York.
Invitaţia la Cluj e deosebit de atrăgătoare. Aş dori f[oarte] mult să vizitez din nou acest superb oraş (l‑am mai vizitat de câteva ori acum 30 de ani, când am ţinut acolo nişte conferinţe), dar nu cred că pot veni în vara asta. Întârzierea plecării mele din NY îmi scurtează neplăcut şederea în Europa şi mai ales la Bucureşti. Dar vom mai discuta despre aceste lucruri la NY, la sfârşit de octombrie 4.
Să ştiţi că m-am uitat din nou pe lista universităţilor acreditate. SUNY nu figurează cu un colegiu la Cortland5, iar Dl John Ryder6, fără îndoială un eminent profesor, nu figurează pe lista profesorilor americani de limbi şi literaturi. Probabil că are altă specialitate.
Rog nu-mi trimiteţi cartea lui Stoenescu7. O am aici, la NY. Dacă vreţi să-mi trimiteţi caseta cu Mareşalul Antonescu8, folosiţi adresa mea din iunie: str. Mendeleev 17, apart. 6, 70168 Bucureşti O. P. 22, dar atenţie: expediaţi coletul recomandat, cu adeverinţă de primire. Aflu că la Bucureşti se pierde o scrisoare din cinci!
Cu cele mai bune gânduri,
Ş. C. Andronescu
P.S. APELUL nu l-am trimis pentru publicare, ci pentru info9. A fost publicat de câteva reviste şi – dacă info e corectă – de Adevărul de Cluj. Am primit răspunsuri (de calitatea gârlei numite Dâmboviţa) de la Palatul Cotroceni şi de la Parlament. Am să vi le arăt, când veniţi la NY.
Note şi comentarii
1. Aflându-i adresa din New York, i-am trimis profesorului Şerban C. Andronescu un exemplar din numărul 13/2000 al revistei Excelsior, dedicat personalităţii lui Constantin Noica.
2. În acelaşi număr de revistă, Doina Rad publica articolul Cum redactăm un Curricullum Vitae?
3. De fapt, avem doi fii: Mihai Rad şi Tudor Rad.
4. La finalul lunii octombrie 2000, ne-am întâlnit într-adevăr cu profesorul Şerban C. Andronescu, într-o cofetărie Starbucks din New York.
5. O eroare de informaţie. SUNY Cortland face parte din reaţeaua de universităţi subordonate Universităţii de Stat din New York.
6. Profesorul John Ryder, cel care m-a invitat la SUNY Cortland, este filosof, specializat in filosofia pragmatică americană.
7. E vorba de cartea istoricului Alex Mihai Stoenescu, Armata, Mareşalul şi evreii. Cazurile Dorohoi, Bucureşti, Iaşi şi Odessa, Editura RAO, Bucureşti, 1998.
8. Era vorba de o casetă din seria celor 5, editate de Televiziunea Română, conscrate dictaturilor din România (carlistă, legionară, antonesciană, dejistă şi ceauşistă).
9. Din păcate, nu am păstrat textul acelui Apel, aşa că nu ştiu la ce anume se referea.