De ziua de Sfânta Marie aproape nimeni nu a lucrat, ziua fiind decretatǎ zi liberǎ pe plan naţional. Fiind o sǎrbǎtoare creştinǎ aşa de importantǎ, am fost la Biserica ‘Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Mǎnǎştur. Am prins aproape în întregime predica preotului, care a vorbit despre semnificaţia acestei sǎrbǎtori pentru lumea creştinǎ.
Ca de obicei, abia acum încep sǎ mǎ dumiresc cu semnificaţia multor sǎrbǎtori creştine. Copil fiind, ştiam cǎ Mama se duce de aceastǎ zi la vreo mǎnǎstire (de regula, la Râmeţi sau la Nicula), unde înconjura biserica “în coate şi în genunchi”, în semn de umilinţǎ, pentru iertarea pǎcatelor. În ultimii ani, am vrut sǎ o duc cu maşina, sǎ îi fac aceastǎ bucurie, dar nu s-a mai putut, din cauza sǎnǎtǎţii.
Iatǎ, sintetic, semnificaţia acestei sǎrbǎtori, dintr-un articol publicat în Ziarul de Iaşi, de azi, nesemnat:
“Adormirea Maicii Domnului sau Sântǎmaria Mare, una dintre marile sǎrbǎtori ale Bisericii creştine, prǎznuitǎ în 15 august, marcheazǎ trecerea de la varǎ la toamnǎ şi, totodata, Ziua Marinei, Maica Domnului fiind ocrotitoarea marinarilor.
Sǎrbǎtoarea Adormirii Maicii Domnului este prǎznuita de ortodocşi şi catolici în fiecare an, pe data de 15 august. Ea este cunoscutǎ în Apus sub numele de Înǎlţarea cu trupul la cer a Maicii Domnului. Este sǎrbǎtoarea în amintirea zilei în care Fecioara Maria şi-a dat obştescul sfârşit. Nu se ştie cu exactitate nici anul, nici ziua când <<a adormit Sfânta Fecioarǎ>>.
Despre adormirea Maicii Domnului nu avem informaţii în Sfintele Evanghelii, ci numai în tradiţia Bisericii. Aceasta este tratatǎ în scrierile a patru pǎrinţi orientali: Patriarhul Modest al Ierusalimului, Andrei Criteanul, Gherman al Constantinopolului şi Sfantul Ioan Damaschin. În scrierile lor, se spune cǎ Maica Domnului a fost înştiinţatǎ printr-un înger de mutarea ei din aceastǎ viaţǎ. Aceeaşi tradiţie spune cǎ apostolii, aflaţi în acel moment în diferite zone ale lumii, au fost aduşi pe nori, pentru a fi prezenţi la acest eveniment. Prin pronia divinǎ, Apostolul Toma nu a fost prezent la înmormantare, sosind trei zile mai târziu. Întristat, a cerut sǎ se deschidǎ mormântul, pentru a sǎruta mâinile Nǎscǎtoarei de Dumnezeu, dar, intrând, l-a gǎsit gol. În timp, în cuvântarile Parinţilor Bisericii, începe sǎ se afirme cu mai multǎ putere credinţa cǎ, dupa adormirea sa, Fecioara Maria a fost înviatǎ de Fiul Sǎu şi luatǎ cu trupul în Impǎrǎţia Cerurilor.
Tradiţia mai spune cǎ, dupǎ ce şi-a sǎvârşit misiunea apostolicǎ ce i-a fost încredinţatǎ, şi anume sǎ ducǎ în Muntele Athonului (Athos) credinţa, Maica Domnului dorea sǎ se mute la Fiul Sǎu. Aceastǎ cerere i-a fost îndeplinitǎ, fiind astfel sǎvârşitǎ şi dorinţa creştinilor, ca trupul Maicii Domnului sǎ nu fie supus putreziciunii şi sǎ fie luat la cer.”