Aşa cum anticipam într-un articol scris pe acest blog, Consiliul Naţional de Eticǎ a demonstrat cǎ premierul Victor Ponta nu a plagiat! Acum se spune cǎ cea mai înaltǎ instanţa care are dreptul sǎ judece dacǎ avem sau nu un plagiat este acest Consiliu Naţional de Eticǎ. Interesant! Când un fost ministru, Ioan Mang, a fost şi el acuzat de plagiat, premierul Victor Ponta s-a adresat Academiei Române, pentru a verifica acuzaţiile de plagiat. Acum Academia Românǎ nu mai este instanţa supremǎ!
De aceea, România poate fi identificatǎ cu Ţara lui Papurǎ Vodǎ. (Neagu Papură a fost un personaj istoric real, legat de Craiova şi Oltenia, expresia „Țara lui Papură Vodă” depǎşind aria Craiovei sau a Olteniei, “intrând în folclorul național cu sensul peiorativ, de țară fără stăpân, unde legile nu mai există” ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_Craiovei, accesat la 17 iulie 2012).
Privesc din exterior problema, dar îmi pun câteva întrebǎri: De ce ministrul Educaţiei a desfiinţat CNADTCU, exact când acesta se pregǎtea sǎ dea verdictul de plagiat? De ce fostul preşedinte al Consiliului Naţional de Eticǎ şi-a dat demisia? De ce decanul Facultǎţii de Drept din Bucureşti şi-a dat demisia?
Iatǎ ce mi-a fost dat sǎ citesc pe un site de ştiri: (http://cursdeguvernare.ro/agerpres-o-comisie-tehnica-a-consiliului-national-de-etica-a-decis-ca-ponta-nu-a-plagiat.html, accesat la 17 iulie 2012), într-un material semnat de Sorin Negoiţǎ: “O comisie tehnică a Consiliului Naţional de Etică a decis că teza de doctorat susţinută în anul 2003 de Victor Ponta nu este plagiat, respectă cerinţele academice din acea perioadă şi are un conţinut <<relevant pentru tema aleasă>>, relatează Agerpres.
Comisia arată că Victor Ponta a avut aport ştiinţific comparabil cu alte teze de doctorat susţinute la acea vreme.
<<În urma analizelor efectuat, s-a constatat ca procedurile în urma cărora domnul Victor Ponta a obţinut titlul de doctor în ştiinţe juridice au fost în acord cu legislaţia în vigoare în 2003 şi nu se poate susţine calificarea de plagiat. Raportul comisiei independente relevă următoarele: teza de doctorat elaborată de domnul Victor Ponta şi susţinută public în anul 2003 respectă cerinţele academice din acea perioadă şi este comparabilă din punct de vedere al acestor cerinţe cu alte teze de doctorat susţinute în acea perioadă>>, se arată în raportul comisiei tehnice.
Totodată, raportul arată că teza de doctorat are un titlu <<clar, dezvoltat corespunzător>> pe parcursul lucrării, tema tezei de doctorat este <<în domeniul de preocupărilor academice ale doctorandului şi conducătorului de doctorat>>, teza de doctorat este clar structurată, are un plan de cercetare <<coerent, metodologia este în concordanţă cu normele şi practicile din domeniul ştiinţelor juridice la acea dată>>.
Comisia tehnică arată că cercetarea, aşa cum rezultă din referatele comisiilor de susţinere, prezintă elemente de <<noutate şi cuprinde analize pertinente, bibliografia utilizată de autor este menţionată la sfârşitul lucrări>>.
De asemenea, Comisia precizează, într-un comunicat, că teza premierului respectă legislația în vigoare la data susținerii sale – anul 2003:
<<În anul 1999, la data admiterii, erau în vigoare prevederile Legii învăţământului nr. 84/1995, HG nr. 37/1999 privind organizarea şi desfăşurarea doctoratului şi Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, acte normative care au rămas în vigoare până la acordarea titlului de doctor>> – se spune în comunicat.
De asemenea, Comisia tehnică a CNE precizează însă că există <<unele deficienţe>> în ceea ce priveşte trimiterile bibliografice în interiorul capitolelor, însă <<nu se poate aprecia că doctorandul Victor Ponta şi-ar fi însuşit paternitatea unor idei, concepte, modele care nu-i aparţineau şi le-ar fi prezentat drept contribuţii personale originale>>”.
Mǎ simt jignit şi umilit, ca profesor şi cercetǎtor (care trudesc singur pentru fiecare paginǎ scrisǎ), de acest verdict. Nu are rost sǎ demontez fiecare afirmaţie, fiindcǎ ar fi o pierdere de timp. Mǎ consolez cu ideea cǎ tot ce se întâmplǎ azi este mai puţin grav faţǎ de trecut.
Ocupându-mǎ de corespondenţa dintre Lucian Boz şi Horia Ion Groza, aflu cum a murit tatǎl celui din urmǎ – scriitorul, universitarul şi omul de ştiinţǎ Horia Groza: în calitate de director al Staţiunii Agricole Experimentale Lovrin, este fǎcut responsabil pentru un incendiu la o arie de treierat din cadrul staţiunii, izbucnit la 4 august 1954. Este imediat anchetat de Miliţie şi ucis a doua zi, la 5 august 1954. “Horia Groza este torturat din motive politice, în cadrul campaniei de înfricoşare a intelectualitǎţii”, scrie fiul sǎu, Horia Ion Groza.