Români contra românilor

R

           În 1993, cu ocazia tipǎririi unui numǎr din revista Excelsior, numǎr dedicat lui Vintilǎ Horia, am aflat un lucru cutremurǎtor din viaţa acestui autor valoros, interzis în România de satrapii cenzurii comuniste. În 1960, Academia Goncourt îi acordǎ scriitorului român Premiul Goncourt pentru romanul Dumnezeu s-a nǎscut în exil. Autoritǎţile româneşti au intervenit pe lângǎ cele franceze, pentru a nu i se acorda scriitorului acest premiu (iar Franţa stângistǎ de atunci a acceptat!). Iatǎ ce nota Vintilǎ Horia în jurnalul sǎu, în legǎturǎ cu incidentul respectiv: “Guvernul de la Bucureşti, dupǎ ce eu refuzasem sǎ merg la Ambasadǎ, sǎ mǎ fotografiez cu trimişii lui în Franţa, a dezlǎnţuit o campanie contra mea, condusǎ de Mihai Ralea, trimis special la Paris, în acest scop. Aşa a început scandalul Goncourt” (Cf. Vintilǎ Horia, Note pentru Axente Sever, jurnal, 1989, în Steaua, an XLI, nr. 4, aprilie 1990, p. 11).

          Pentru ca eventualul cititor român interesat de acest caz sǎ fie edificat, reproduc o notǎ datoratǎ cunoscutei exegete a lui Vintilǎ Horia, Monica Nedelcu: “În ciuda complicatei intrigi politice ţesute în jurul acestui Premiu, Academia Goncourt nu şi-a reconsiderat alegerea. S-a limitat sǎ suspende ceremonia decernǎrii  Premiului. De aceea, în istoria Premiilor Goncourt, scrisǎ de J. Robichon,  Le défi des Goncourts, anul 1960 e consemnat în felul urmǎtor: <<1960 – 21 novembre (attribué mains non decerné). Vintilǎ Horia, Dieu este né en exil (fayard)>>. Dintre numeroasele mistificǎri lansate opiniei publice în acea epocǎ, aş vrea sǎ clarific cel puţin una, dat fiind cǎ, de curând, am avut ocazia sǎ constat confuzia care persistǎ în jurul ei: V. Horia nu a aparţinut niciodatǎ organizaţiei politice <<Garda de Fier>>. Dovadǎ e şi destituirea lui V.H. din funcţia de ataşat de presǎ la Ambasada Românǎ din Roma, în anul 1940, când ajunge la putere un guvern legionar, şi substituirea lui prin trei membri ai acestui partid politic” (Monica Nedelea, în Vintilǎ Horia, Dumnezeu s-a nǎscut în exil, Editura Europa, Craiova, 1990, p. 197).

          Douǎ lucruri m-au mirat aici: cǎ un om de mare culturǎ şi generozitate, cum a fost Mihai Ralea, a putut sǎ facǎ acest gest împotriva unui scriitor român. (Cineva mi-a spus cǎ un scriitor maghiar din Paris, martor la eveniment, ar fi spus cuiva cǎ niciodatǎ un maghiar n-ar fi fǎcut aşa ceva împotriva altui maghiar!)

          Al doilea fapt care m-a indignat l-am aflat în aceste zile, pregǎtind pentru publicare (în România literarǎ) o declaraţie ineditǎ a lui Lucian Blaga.

          Aşadar, Lucian Blaga a fost nominalizat, în 1956, pentru Premiul Nobel. Poetul Nebǎnuitelor trepte nu numai cǎ nu a fost susţinut în acest sens de cǎtre regimul politic de la Bucureşti, dimpotrivǎ, a fost sabotat, astfel cǎ, în anul repectiv, premiul i s-a acordat lui Juan Ramón Jiménez (1881-1958). Mai mult, iatǎ ce aflu din cartea Doamnei Dorli Blaga, Tatǎl meu, Lucian Blaga (Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2004, p. 43): “Este evident cǎ autoritǎtile româneşti nu au acceptat o asemenea propunere. Atunci a fost şi Zaharia Stancu prin ţǎrile nordice, probabil pentru a lansa ideea cǎ Tatǎl meu ar fi colaborat cu regimul de dreapta de la noi”.

          Deci un scriitor român, Zaharia Stancu, se opune gloriei altui scriitor român, Lucian Blaga! De sciitori şi intelectuali mǎ mir, nu mǎ mir de oamenii politici, care şi-au vǎzut totdeauna doar de interesul lor, nu de interesul ţǎrii (cum s-a procedat recent la UMF Târgu Mureş: guvernanţii noştri au aprobat o facultate în limba maghiarǎ, sfidându-se astfel autonomia universitarǎ, dar cedând şantajului UDMR).

          *Andreia Oltean, fosta mea studentǎ, acum jurnalistǎ la portalul Cluj-am, îmi propune un interviu privind impresiile mele despre Ioan-Aurel Pop, noul Rector al UBB, şi despre faptul cǎ facultatea noastrǎ are un candidat pentru funcţia de Preşedinte al Senatului UBB. Mai ales în legǎturǎ cu primul punct aş avea multe de spus!

          *Sǎ închei cu o veste bunǎ, fiindcǎ am început pe un ton trist: ieri, 12 martie, Dan C. Mihǎilescu a prezentat, la PROTV, la populara lui emisiune, “Omul care aduce cartea”, volumul coordonat de mine, Cenzura în România. Sunt foarte curios ce a spus.

Adaugă comentariu