Reflecţii de ziua mea

          Astǎzi este ziua mea, mai precis a fost, fiindcǎ ziua a cam trecut. (Tot azi s-a nǎscut marele om de culturǎ, academicianul Mircea Maliţa, sǎrbǎtorit ca atare de Jurnalul naţional.) O zi frumoasǎ, cu multǎ zǎpadǎ, chiar cu ninsoare, în prima parte. Mesaje de felicitare (telefoane, sms-uri, e-mailuri) de la toţi membrii familiei, de la rude, prieteni, cunoscuţi, ziaristi, doctoranzi, studenţi (îi reţin, pentru mesajele lor deosebite, pe: Doamna A.M.B., Ion Cristofor, Traian Bradea, Mircea Popa, Constantin Cublesan, fam. Burghelea). Primul care m-a sunat a fost Tata, care a devenit sensibil la evenimente pe care aproape toatǎ viaţa le-a ignorat. În copilǎrie, nu am ştiut cǎ ziua de naştere se marcheazǎ cumva. În adolescenţǎ, Mama şi Mǎtuşa de la Nandra veneau la mine, la internat, la Luduş, şi îmi aduceau câte ceva: o flanelǎ, o cǎmaşǎ, un ceas (un ceas rusesc, Raketa, fǎcut de Mama cadou, în 1973, îl mai am şi acum. Îl port de vreo 40 de ani şi a devenit un fel de talisman). Dupǎ ce m-am cǎsǎtorit, ziua mi-a fost marcatǎ constant în cadrul familial.

          Niciun mesaj de la vreun coleg de serviciu, cu excepţia Mihaelei. Acest lucru aratǎ cât de lipsite de unitate şi solidaritate sunt colectivele în care lucrǎm. La tribuna celui de-al III-lea Congres Naţional al Presei din România, care a avut loc la Piteşti (în 2010), am spus cǎ una din şansele ARIP-ului este cǎ ar putea forma o comunitate unitǎ tocmai datoritǎ faptului cǎ membrii ei nu fac parte din acelaşi colectiv, deci nu concureazǎ pentru avansǎri, premii, diverse avantaje. Se pare cǎ am dreptate. Ce mǎ “consoleazǎ” (dacǎ asta se poate numi consolare) este faptul cǎ toate colectivele pe care le cunosc sunt aşa (mǎ refer la colectivele de jurnalism de la facultǎţile de profil din România).

          Este interesant de analizat care a fost efectul articolului de joi, din Jurnalul naţional. M-au felicitat oameni din Tecuci, Bucureşti, Cluj-Napoca sau Petrova, care au aflat de ziua mea din Jurnalul naţional (poate şi din România literarǎ, care publicǎ în fiecare numǎr zilele de naştere ale unor scriitori din sǎptǎmâna aferentǎ). Altora, articolul din ziar le-a alimentat sentimentele de invidie şi urǎ, sunt convins.

          Domnişoara Cristina Borşa, studentǎ la Jurnalism, în anul I, îmi trimite un link despre caracteristicile persoanei nǎscute la 18 februarie. Trebuie sǎ recunosc cǎ multe trǎsǎturi mi se potrivesc.

Mergi sus