La 31 oct. 2023, criticul şi istoricul literar, eseistul, traducătorul şi profesorul universitar Ştefan Borbély împlineşte 70 de ani. Merită consemnat acest eveniment, fiind vorba de unul dintre cei mai distinşi intelectuali ai Clujului de astăzi, unul dintre puţinii clujeni lăudaţi de Adrian Marino, în Viaţa unui om singur.
Absolvent al Facultăţii de Filologie, secţia română-engleză, a Universităţii „Babeş-Bolyi”, în studenţie fiind membru al colegiului redacțional al revistei „Echinox”. Ca mulţi colegi ai generaţiie sale, la absolvire a fost nevoit să părăsească Clujul în care s-a format şi în care va reveni abia după 1990, ca asistent, în 2015 devenind profesor la Catedra de literatură universală şi comparată a Filologiei clujene. A obţinut doctoratul în filologie (1999), cu teza Paradigma eroic-antieroic ca fapt de cultură şi civilizaţie, care va fi publicată în 2001, cu titlul De la Herakles la Eulenspiegel. Eroicul.
„Critic cu blazon”, cum l-a caracterizat Tania Radu, profesorul Ştefan Borbély şi-a găsit în eseu, încă de la începutul carierei, forma sa predilectă de manifestare, cum arată şi volumul său de debut editorial, Grădina magistrului Thomas (1995), dupa care au urmat Xenograme (1997), Opoziţii constructive (2002) etc. Autorii săi preferaţi sunt Friedrich Nietzsche, Thomas Mann, Carl Jung, Mircea Eliade, Herman Hesse, asupra cărora revine de mai multe ori
Majoritatea lucrărilor sale se remarcă prin abordarea interdisciplinară a temelor literare, apelând la mitologie, istoria religiilor, istoria comparată a mentalităţilor, sociologia culturală, politică, psihocritică (disciplină pe care autorul a introdus-o în spaţiul cultural românesc, în urma unor stagii în străinătate): Visul lupului de stepă (1999), Proza fantastică a lui Mircea Eliade. Complexul gnostic (2003), Matei Călinescu. Monografie (2003), Mitologie generală, I (2004), Despre Thomas Mann şi alte eseuri (2005), Pornind de la Nietzsche (2010), Civilizaţii de sticlă. Utopie, distopie, urbanism (2013), Eseuri biblice (2015), Simetrii şi discrepanţe (2017).
În mod surprinzător, un intelectual cu un asemenea orizont spiritual nu a rămas în afara actualităţii. O dovedesc volumul Homo brucans şi alte eseuri (2011), dar mai ales culegerile de cronici literare: Cercul de graţie (2003), O carte pe săptămână (2007), Existenţa diafană (2011), Modus operandi (2021).
A colaborat la Dicţionarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002), coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi şi Aurel Sasu, la Dicţionarul esenţial al scriitorilor români (2000), la Dicţionarul analitic de opere literare contemporane (I-IV, 1998-2003), coordonat de Ion Pop, la câteva lexicoane străine. Intelectual extrem de generos, a iniţiat şi coordonat volume omagiale dedicate unor colegi sau profesori.
Ştefan Borbély a fost bursier la New Europe College (instituţie al cărei rector este Andrei Pleşu), bursier Fulbright (1992: Indiana University, Bloomington, USA), având stagii de pregatire la New York, la Institute for Psychohistory, și la Columbia University (1997, 1999, 2001), la University of North Carolina, Chapel Hill (2004), fiind East European Scholar, St. John’s College Oxford (UK, 1999) sau Visiting Scholar, Institute of Advanced Studies, Jawaharlal Nehru University New Delhi (India).
Pentru activitatea sa literară de excepţie, i s-au acordat numeroase premii: Premiul Uniunii Scriitorilor (1995), Premiul ASPRO (2000), Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor (2003, 2005), Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române (2012).
În 2020, a devenit membru al prestigioasei Academia Europaea, din care mai fac parte, dintre români, Ionel Haiduc, Ioan-Aurel Pop, Andrei Pleşu, Daniel Dăianu, Corin Braga şi alţii.
La mulţi ani, dragă Ştefane!