Există foarte puţine informaţii despre Părintele Teologos, pe numele de mirean Cosmin Cadar. Ştim doar că a terminat, în anii 90, Liceul „Moise Nicoară” din Arad, iar după terminarea liceului s-a înscris, împreună cu un bun coleg al său, Sorin (care va deveni Părintele Hrisostomos), la Facultatea de Teologie din Arad.
Despre cei doi studenţi teologi, un coleg de facultate îşi aminteşte: „«Minți sclipitoare, firi, deși retrase, totuși spirituale și mereu cu vorbele la ei… Îmi amintesc că noi, între colegi, de multe ori glumeam, zicând că, dacă ei doi și-ar pune mintea, ar putea da de lucru și celor de la NASA. Și, da, spre deosebire de noi, care eram mai tineri, mai distrași de multe ori de la cursuri, ei se așezau întotdeauna în prima bancă, nevrând, parcă, să rateze vreo descoperire…», își amintește unul dintre colegii lor de facultate, care i-a întâlnit chiar vara trecută.”[1]
Cei doi colegi nu au terminat Facultatea de Telogie, iar Sorin Cadar a lucrat, peste 15 ani, în IT. După această carieră de succes, Sorin, împreună cu fostul său coleg teolog, au decis să meargă la Sfântul Munte Athos, oprindu-se la Mănăstirea Vatoped, Sorin primind numele de monah Hrisostomos, iar Cosmin – Teologos. După câţiva ani petrecuţi aici, unde Părintele Teologos a lucrat ca fotograf şi bibliotecar (mănăstirea aceasta are peste 40.000 de volume şi circa 2000 de codice), acesta s-a mutat la Chilia „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, chilie construită de la zero de către Părintele Pimen Vlad. Aici Părintele Teologos a creat site-ul O chilie athonită – Bucurii din Sfântul Munte. Site-ul are peste 5000 de abonați și peste 14 milioane de vizualizări. Titlurile câtorva conferinţe ale Cuvioşiei sale sunt elecvente pentru actualitatea lor: Dependenţa de ecrane şi căi de ieşire duhovnicească; Cum ajută postul ortodox la curățirea și vindecarea inimii; Problemele tinerilor de azi, rugăciunea și vindecarea.
Părtintele Teologos are multe întâlniri cu pelerinii, pe care îi cucereşte prin ampla cultură (e pasionat de ştiinţă şi tehnologie) şi profunzimea ideilor, prin sinceritatea „liminară”, cum zicea Camil Petrescu. Abordează şi la aceste întâlniri cele mai acute probleme ale contemporaneităţii: ateismul de azi şi îndepărtarea omului de Dumnezeu; provocările inteligenţei artificiale; puterea rugăciunii; importanţa postului; regretul că oamenii nu mai citesc, obligându-l pe Cuvioşia sa, în calitate de călugăr, să facă activitate de misiune creştină prin online, prin vizual sau multimedia; rolul terapeutic al Bisericii („Biserica este un spital pentru păcătoşi”); convingerea că tehnologia de azi a depăşit planul utilului şi a intrat în zona plăcerii; importanţa rugăciunii, care este un dialog cu Dumnezeu. La întâlnirea cu pelerinii, la care am participat şi eu, a citat din Shakespeare şi Dostoievski, care spunea că iadul este singurătatea veşnică, imposibilitatea de a iubi. A vorbit despre taina spovedaniei, iar în final a răspuns unor întrebări venite din public.
„După moarte – spune Cuvioşia sa –, omul nu se mai poate pocăi (îndrepta) și din cauza asta niciodată să nu întreprindem acțiuni de care să ne fie rușine în viitor. Dar, dacă se întâmplă, să ne spovedim, pentru că, dacă nu vom avea curajul să ne privim în oglindă, lipsa curajului ne va genera tristețe veșnică. Oamenii trebuie să se întoarcă spre ei înșiși. Nu în sens egoist, ci la relația lor cu Dumnezeu, la relația lor corectă cu ceilalți și la ce se întâmplă în ei înșiși… Este prea mult zgomot informațional, iar societatea suferă cumplit de superficialitate.”
În altă parte spune, tot despre pocăinţă: „Pocăinţă înseamnă părăsirea păcatului şi înseamnă perfecţionarea continuă, pentru a ajunge la fericirea veşnică… Moartea este un fenomen nenatural şi din cauza asta omului îi este frică de moarte. Fenomen nenatural, în care sufletul se desparte de trup. Dacă trupul se descompune în compuşi organici, săruri minerale, calciu, sufletul îşi continuă existenţa conştientă. După cum vedem, importanţa capitală a morţii nu este faptul că omul dispare în clipa respectivă, ci faptul că omul nu se mai poate pocăi. Omul îşi pierde această dinamicitate – de a deveni mai bun. Ceea ce este foarte important, şi nu avem conştiinţa şi nici cunoştinţă, este că, după moarte, omul trăieşte mult mai intens. Să fac o analogie – după moarte maşina nu se opreşte. Maşina circula cu viteză mult mai mare decât aici, pe pământ, doar că se înţepeneşte volanul. Asta e importanța capitală a morţii. După, omul nu se mai poate pocăi. Nu mai poate schimba drumul.”[2]
Sper ca, la un moment dat, Părintele Teologos să îşi transcrie aceste conferinţe online şi să le publice, căci Cuvioşia sa a recunoscut într-un interviu: „Am văzut că în timp oamenii nu mai citesc. E o mare dramă, eu n-aș dori să fac activitatea de misiune pe online și pe vizual, aș dori să scriu. Din multe motive, scrisul este mult mai concentrat, poate să genereze un mod de gândire mult mai adânc, pentru că cititul este un proces mult mai lent și, deci, omul se poate concentra mult mai bine (subl. I.R.), însă, din păcate, astăzi asta e, oamenii nu mai citesc. E o mare dramă. Și, din cauza asta, noi ne smerim, ne adaptăm vremurilor, și facem această activitate…”[3]
Începutul l-a făcut deja cu volumul recent apărut: Pr. Teologos; Pr. Athanasie Ulea, Dialoguri athonite despre sufletul rănit. Duhovnicie, psihiatrie şi calea vindecării în lumina ortodoxiei, Editura Doxologia, Bucureşti, 2025. Părintele Protosinghel Athanasie Ulea este medic psihiatru și psihoterapeut în München, Consilier eparhial al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului și membru fondator al comunității „Hristocentric”.
Sunt convins că Părintele Teologos va deveni nu numai o personalitate a Sfântului Munte Athos, ci a Ortodoxiei în general.
[1] Dana B., https://www.livearad.ro/un-aradean-bibliotecarul-si-fotograful-manastirii-vatoped-de-la-muntele-athos, 9 aprilie 2018).
[2] Cum trăiesc călugării de la Muntele Athos. “Încercăm să ajungem la fericirea veşnică” – Știrile ProTV.
[3]Cf. Părintele Teologos, fostul IT-ist care și-a găsit răspunsurile în credință: „Tehnologia de astăzi a depășit de mult pragul utilului și a intrat în pragul plăcerii”. Data accesării: 27 septembrie 2025.