Preambul. În primǎvara anului 1977, fiind student deja în anul II, am trimis revistei Viaţa studenţească, un articol intitulat Cum vorbim în şedinţe. Îmi amintesc că articolul respectiv a fost foarte repede publicat, pe pagina a II-a a revistei. Acesta a avut un oarecare ecou, astfel că l-am republicat în revista Echinox din acelaşi an (nr. 6-7, 1977, p. 2, sub titlul Limbajul şedinţelor), la...

1. Înfiinţarea revistei. Cred că am auzit pentru prima oară de revista Echinox în primăvara anului 1974, când o parte din colegii mei de liceu, din Luduş, au făcut o vizită la Facultatea de Filologie din Cluj, la care eu nu am vrut să particip, dintr-o prejudecată prostească: ziceam că, dacă nu voi reuşi la admiterea la facultate, din acel an, drama mea va fi şi mai mare, pentru că aveam un...

Începuturile. Evocarea anilor mei de facultate ar fi incompletă, dacă nu aş vorbi despre gruparea teatrală “Ars Amatoria”, care a dat multă culoare anilor noştri de studenţie. Perioada ei de glorie a coincis cu anii mei de facultate (1975-1979). Pentru a înţelege esenţa acestei mişcări, am să citez un pasaj mai amplu, dintr-un fragment memorialistic – D-ale teatrului “Echinox” sau Cum s-a născut...

      Aşa cum am spus în primul volum al trilogiei mele memorialistice, Mama era mare meşteră în strigatul la nunţi, fiind chemată la multe ospeţe din sat, şi nu numai, în această calitate. Fiind vorba de nunta mea, a făcut un efort imens, să compună o strigătură cum nu s-a mai auzit în zonă. Mie nu mi-a spus-o înainte, dar Doina a ascultat-o integral cu câteva săptămâni înainte de...

Terminasem anul I de facultate cu media generală 9,75, care era o medie foarte bună. Mă integrasem rapid în colectivul noilor mei colegi, iar funcţia pe care o aveam la ASC îmi dădea un oarecare ascendant. Micile simpatii pe care le manifestasem faţă de unele colege din anul I (C.M., M.O., L.P., L.V.) trecuseră ca adierile de vară, ajutate şi de impresiile cu care mă întorsesem din tabăra...

Cred, fără falsă modestie, că ideea mea cea mai valorosă, pe care am avut-o în facultate, a fost organizarea ciclului de conferinţe “Mărturia unei generaţii”. A fost a doua iniţiativă cu impact cultural, alături de Ars Amatoria, trupa de teatru a lui Ioan Groşan et comp. M-am gândit iniţial că studenţii bucureşteni din toate timpurile avuseră ca profesori nume ilustre din istoria culturii române:...

Ziua de miercuri, 24 martie 1976, este notată în jurnalul meu cu chenar, iar notaţiile încep astfel: “Una din cele mai frumoase zile ale vieţii mele de student. La orele (sic!) 12, m-am dus, numai din întâmplare, să văd dacă profesorul Liviu Rusu mai vine pe la facultate. Nu aveam nicio speranţă, pentru că sâmbătă, lectorul Ion Şeulean mi-a spus că, de vreo jumătate de an, nu a mai fost pe la...

Eram spre finalul anului III de facultate, în mai 1978, în timpul sesiunii de examene. Cu doi ani în urmă, iniţiasem ciclul de conferinţe „Mărturia unei generaţii”, la care am invitat personalităţi marcante ale artei şi culturii române, din toate marile centre culturale şi universitare ale ţării. Între personalităţile invitate s-a numărat  – nu putea să nu se numere – şi Geo Bogza. Îi cunoşteam...

Aşa cum am spus şi în Prefaţa la primul volum al trilogiei mele memorialistice, Viaţa ca un dar, nu vreau să cad în ispita multor memorialişti, care  vor să îşi creeze exclusiv o imagine favorabilă lor. Viaţa nu este făcută numai din bucurii şi satisfacţii, ci şi din necazuri şi neîmpliniri. Prin urmare, în viaţa unui om (inclusiv a mea), sunt şi unele momente triste, cauzate de răutatea...

În semestrul al II-lea al anului universitar 1975-1976, s-a desfăşurat la Iaşi, în perioada 12-14 martie 1976, cea de-a XIII-a Conferinţă Naţională a cercurilor ştiinţifice studenţeşti, specialităţile matematică, fizică, filologie, manifestare de prestigiu, organizată de Ministerul Educţiei şi Învăţământului şi Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti din România (UASCR), la care au fost...