Profesorul universitar dr. Onufrie Vinţeler este o personalitate binecunoscută nu doar în mediul cultural clujean, ci şi în cel ştiinţific (naţional şi internaţional) sau literar, fiind deopotrivă apreciat ca lingvist şi slavist. Este Cetăţean de Onoare al comunei Noşlac (Alba) şi al Municipiului Cluj-Napoca, Senior al Cetăţii Cluj-Napoca, Doctor Honoris Causa al Universităţilor “Lucian Blaga“ din Sibiu şi “1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, fiind distins cu “Crucea Transilvană” şi cu alte premii şi medalii. A publicat peste 60 de volume în domeniile filologiei, istoriei, beletristicii etc.
Ca şi în cele două volume anterioare cu acelaşi titlu, şi volumul de faţă, Portrete şi cărţi, III (Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2019), include portrete ale unor personalităţi pe care autorul le-a cunoscut şi apreciat şi a căror activitate ştiinţifică sau culturală nu l-au lăsat indiferent: “Recunosc că n-am fost şi nu sunt indiferent faţa de oamenii pe care i-am cunoscut cândva: mă bucur de succesele lor şi sufăr când ei au necazuri, chiar dacă ei nu ştiu acest lucru.”
Dacă în volumele anterioare din acest ciclu editorial predominau personalităţile din lumea filologilor, acum găsim portretele unor ierarhi şi teologi (ÎPS Andrei, ÎPS Irineu Bistriţeanul, prof. univ. dr. Ioan Chirilă), istorici (Ioan-Aurel Pop), sociologi (Vasile Sebastian Dâncu), politologi (Vasile Puşcaş), poeţi (Horia Bădescu, Aurel Rău), critici literari (Ion Vlad, Vasile Fanache, Gheorghe Barbă), critici de artă (Negoiţă Lăptoiu), psihologi (Nicoale Mărgineanu, Alexandru Roşca), psihiatri (Rodica Jecan), geologi (Răzvan Givulescu), scriitori (Viorel Cacoveanu), esteticieni (Liviu Rusu), muzicologi (Iorgu Sandu), epigramişti şi umorişti (Eugen Albu, Cornel Udrea), medici (Nicolae Miu), lingvişti şi filologi (Maria Dumitrescu, Carmen Vlad, Ecaterina Fodor, Gheorghe Bolocan, Livia Cotorcea). Sunt prezentaţi, ca şi în volumele anterioare, uneori în premieră pentru spaţiul cultural românesc, lingvişti din Republica Moldova (Iraida Condrea) sau din spaţiul exsovietic (Volodymyr Antoficiuk, Irina Holubovska, Timotei Petrovici Lomtev), Alexndra Vasilievna Superanskaia, Liudmila Tkaci). Dacă aceste personalităţi s-au făcut remarcate prin activitatea lor ştiinţifică sau literară, există şi oameni mai puţin vizibili, dar care şi-au dedicat viaţa colectivitătii în care au trait. Aşa sunt Ioan Czitrom, deportat în Ungaria şi Austria, eliberat de sovietici şi dus la Stalingrad, Gheorghe Neamţu, ultimul prefect de Someş, Ioan Bindea, fost inspector şcolar general al judeţului Cluj, sau lingvistul Vasile Scurtu.
Cartea abundă în informaţii insolite, unele pitoreşti, proverbe, vorbe de duh etc. Voi da câteva exemple.
Când auzim de Gorki, toţi ne gândim şi la Lenin, fiindu-ne inoculată prietenia dintre cei doi. Or, arată profesorul Vinţeler, adevărul este diametral opus, după cum afirmă o personalitate evocată, Gheorghe Barbă: “Nimeni în Rusia şi nici aiurea nu i-a condamnat cu atâta virulenţă pe Lenin, pe bolşevici şi ceea ce se petrecea în imensa ţară, ca urmare a evenimentelor din 1917-1918, aşa cum a făcut-o Gorki, la acea vreme”. “Bolşevismul – spunea autorul romanului Mama – este o nenorocire naţională, întrucât el ameninţă să distrugă începuturile firave ale culturii ruse în haosul instinctelor sălbatice pe care acesta le-a stârnit.” Un alt caz incredibil: “Aleksandr Salov (tatăl eminentei profesoare, care a fost Ecaterina Fodor, n. I.R.) provenea dintr-o familie de ucraineni strămutaţi din Ucraina pe Volga, ca urmare a pierderii averii la cărţi de către proprietarul pământurilor şi al sufletelor din satul ucrainean respectiv. Drept consecinţă, toţi locuitorii, printre care şi bunicii şi tatăl Ecaterinei, au ajuns în stepa din regiunea Saratov. […] Pentru a ne da seama ce s-a putut petrece cu proprietarul pământului, precum şi al sufletelor, este necesar să ne aducem aminte de romanul Suflete moarte, al lui Gogol.”
Nu ştiam că, pe vremea lui Stalin, cetăţenii sovietici nu aveau voie să se căsătorească cu străini. “A trebuit să moară Stalin şi să mai treacă câţiva ani, ca să se aprobe căsătoriile dintre cetăţenii sovietici şi persoane din afara graniţelor URSS” (p. 160). Viitorul mire trebuia să dea o declaraţie, adresată deopotrivă oficialităţilor sovietice şi române, în care îşi lua obligaţia de a-i oferi viitoarei soţii “condiţii normale de viaţă”. Iată un fragment din declaraţie: “O cunosc pe tovarăşa Salova Ecaterina Alexandrovna din anul 1946, când eram student la Facultatea de Chimie a Universităţii <<A. A. Jdanov>> din Leningrad şi când între noi s-a legat o prietenie puternică, trainică şi dragoste tovărăşească (sic!), care nu a încetat să existe nici după întoarcerea mea în ţară, în anul 1952, şi de aceea rog Guvernul Uniunii Sovietice să aprobe venirea tovarăşei Salova Ecaterina Aleksandrovna în Republica Populară Romînă. Datată în Bucureşti, astăzi, 13 noiembrie 1953.”
În fine, încă un detaliu: pe profesorul de logică şi filosofie al poetului Horia Bădescu îl chema Tudose Dracu Moldoveanul! Bănuind că este vorba de o greşeală de tipar (Dracu în loc de Dragu), l-am consultat pe domnul Horia Bădescu, care mi-a confirmat că e posibil ca numele Dracu să fie “pe post de prenume și atunci lucrurile devin și mai enigmatice!”
Prin puterea de evocare, experienţa de viaţă, orizontul de cultură, gustul pentru faptele insolite, umorul, ironia, plăcerea anecdotelor şi a întâmplărilor amuzante, volumul Portete şi cărţi anunţă Memoriile profesorului Onufrie Vinţeler, pe care le aşteptăm cu mare interes!