Am fost, recent, la invitaţia Doamnei Prof. univ. dr. habil. Diana Câmpan, de la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, membru în comisia de doctorat a Doamnei Simona-Marilena Crăciun (Pogan), teza fiind intitulată Poetica spaţiului în proza scurtă sadoveniană.
Componenţa comisiei a fost următoarea: Preşedinte: conf. univ. dr. Paul NANU, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia; conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. habil. Diana CÂMPAN, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Referenţi: Prof. univ. dr. Ilie RAD, Universitatea ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca; C. S. I dr. Grațiela BENGA, Institutul ”T. Maiorescu”, Filiala din Timișoara a Academiei Române; conf. univ. dr. Georgeta ORIAN, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.
Teza este redactată într-o perioadă literară în care interesul pentru opera lui Mihail Sadoveanu este mai scăzut, iar posibilităţile de reeditare sunt şi ele limitate, din cauza celor care moştenesc drepturile de autor şi care nici nu mai locuiesc în România. Este un prim merit al lucrării, care trebuie menţionat de la început.
Impulsul de redactare a unei lucrări cu o asemenea tematică a venit, după cum spunea doctoranda, „dintr-o mai veche pasiune privind identificarea unor elemente culturale simbolice ale zonei în care trăiesc” (Valea Frumoasei, din judeţul Alba, zonă frecventată, pentru frumuseţea ei paradisiacă, de Mihail Sadoveanu, care şi-a construit aici chiar o casă, la Oaşa) şi care i-au inspirat scriitorului titluri precum Valea Frumoasei sau Poveştile de la Bradu-Strâmb.
Al doilea imbold al genezei acestei lucrări a fost dorinţa doctorandei de a releva importanţa locului, a spaţiului privilegiat din povestirile sadoveniene, luând în considerare relaţiile scriitorului însuşi sau ale personajelor sale cu preajma (mi-a plăcut substantivizarea acestui adverb, cu sensul de vecinătate, împrejurare).
Cine crede că doctoranda a avut în vedere simplul registru turistic, adică de inventariere a locurilor din Valea Frumoasei, prin care a fost şi Sadoveanu, se înşeală, pentru că autoarea tezei îşi plasează de la început lectorul într-o zonă culturală înaltă, ţinând de filosofie, mitologie, simbolistică etc. Într-adevăr, pentru decantarea semnificaţiilor spaţiului în proza scurtă sadoveniană, sunt convocate lucrări cunoscute din literatura română, semnate de Valeriu Cristea (Spaţiul în literatură. Forme şi semnificaţii, 1979), Alina Pamfil (Spaţialitate şi temporalitate. Eseuri despre romanul românesc interbelic, 1993), Irina Petraş (Despre locuri şi locuire, 2005) sau Olivia Petrescu (Semnificaţia mitică a spaţiului în literatura ibero-americană şi engleză a secolului XX, 2014).
Pe bază unei armături teoretice solide, vizibile, cum este şi normal, mai ales în prima parte a lucrării, doctoranda relevă o tipologie a spaţiilor sadoveniene.
Pentru a depista cât mai multe categorii de spaţii simbolice, privilegiate, se folosesc peste 30 de volume de povestiri sadoveniene, începând cu volumul intitulat Povestiri, din 1904, şi terminând cu Cântecele bătrâneşti, din 1951. Sunt volume în care găsim toate registrele tematice ale scriitorului, diversitatea personajelor şi a speciilor literare (povestiri, memorii, mărturisiri), toate convocate, cum spuneam, pentru a releva simbolistica spaţiilor.
Având şansa de a se naşte în acest spaţiu mirific, Valea Frumoasei, de care Sadoveanu a fost atât de legat, doctoranda scrie: „Mărturisim sincera încântare de a reparcurge volume în care biografia noastră întâlneşte urme ale biografiei scriitorului, în perimetrul privilegiat al zonei Valea Frumoasei.”
Un alt pretext este că, între numeroasele lucrări de exegeză consacrate lui Sadoveanu, „nu există un studiu aplicat asupra poeticii spaţiului în proza scurtă a lui Mihail Sadoveanu”.
Într-un paragraf tot din prima parte a lucrării, se trece în revistă stadiul actual al cercetărilor despre opera lui Sadoveanu, citându-se volumele scrise de N. Manolescu, Al. Paleologu, Constantin Ciopraga, Ion Vlad, Mircea Tomuş, Fănuş Băileşteanu, I. Oprişan, dar şi Eugen Luca, Cornel Căpuşan sau Paul Cernat. Sunt folosite apoi volume de amintiri, semnate de Profira Sadoveanu, fata scriitorului, sau de Constantin Mitru, cumnatul şi secretarul lui Sadoveanu, dar şi propriile evocări din Anii de ucenicie.
E de remarcat faptul că autoarea nu foloseşte doar monografii care îl au pe Sadoveanu în titlu, ci şi studii şi eseuri risipite în diverse volume, semnate de Edgar Papu, Marin Mincu, Cornel Ungureanu şi alţii.
Primul capitol se intitulează Dincolo de concepte şi teorii. Biografia sadoveniană ancorată în spaţii simbolice, acesta fiind divizat în şapte subcapitole. Este conturat aici cadrul teoretic, iar biografia scriitorului este pusă în conexiune cu spaţiile privilegiate, reprezentative, cu unele concluzii şocante, dar argumentate, cum ar fi faptul că robusteţea fizică a lui Sadoveanu are corespondent în amplitudinea operei sale – peste 100 de volume.
Capitolul Arhetipuri, matrici, simboluri. O poetică a spaţiilor sadoveniene, analizează exact ceea ce şi-a propus: arhetipurile, matricile şi simbolurile existente în proza scurtă a scriitorului. Natura, despre care s-a vorbit atât de mult în legătură cu Sadoveanu, este văzută acum ca spaţiu privilegiat, spre care Sadoveanu a tins permanent, inclusiv când se afla la vânătoare sau pescuit. Este capitolul cel mai amplu, cu cele mai spectaculoase interpretări. Se poate exemplifica acest lucru cu interpretarea dată cunoscutei povestiri, Dumbrava minunată. Dincolo de povestea fetiţei care îşi părăseşte casa natală, în care nu se mai regăsea, după moartea mamei sale, Lizuca face prin pădure o călătorie iniţiatică, alături de Patrocle, spre casa bunicilor săi. Această călătorie – afirmă doctoranda -– „constituie etapa în care semnificaţiile toposului matern şi protector ating apogeul consistenţei emoţionale în scrierile sadoveniene, căci, după ce este adoptată şi îngrijită de vietăţile naturii, cu ajutorul fiinţelor magice, protagonista se trezeşte în odaia bunicilor săi”, care este un loc paradisiac. Sunt aici făcute trimiteri la Mircea Eliade, Lucian Blaga, Jean Piaget, Tzvetan Todorov, Sergiu Pavel Dan, Rudolf Otto, Romulus Vulcănescu şi alţii.
Am citit cu mare atenţie şi interes sporit subcapitolul II 6.3, Spaţiul ascuns – sacralizant, fiindcă voiam să ştiu care era atitudinea lui Sadoveanu faţă de religie. Ei bine, iată ce răspuns i-a dat autorul lui Ion Biberi: „Nu mă duc obişnuit la biserică. Sunt însă profund religios, în înţelesul pe care îl are versetul lui Ioan Evanghelistrul: <La început a fost Cuvântul.> Pornind de aci, mă vei înţelege. Socotesc că ceea ce e inteligenţă în lucruri este Dumnezeire. Eu poate îi spun altfel. Nu fac nicio deosebire între Dumnezeu şi natură.” (p. 143). Pentru că doctoranda a vorbit şi despre ultimul an din viaţa lui Sadoveanu, petrecut la schitul Vovidenie, fosta reşedinţă a Episcopului Visariom Puiu, fugit din ţară, pentru a scăpa de urgia comunistă, amintesc faptul că există un document care atestă că, în timp ce se afla la Vovidenie, Sadoveanu i-a cerut unui preot prieten, Toma Bulea din Beclean, să îi facă o slujbă de înmormântare, cât timp el încă trăia, fiind convins că autorităţile comuniste nu îi vor permite aşa ceva la deces, ceea ce s-a şi întâmplat. Detaliul spune multe despre religiozitatea scriitorului.
În cel de-al treilea capitol, Spaţiu şi destin. Căutări, influenţe, amprente, exerciţiul hermeneutic al tezei merge spre „ipostazierea traseului destinal al personajelor, înspre simbolurile şi imaginile arhetipale, specifice spaţiilor privilegiate.”
Chiar dacă putem vorbi despre un oarecare interes al criticii literare pentru recuperarea scriitorilor canonici, clasici (prin reeditări şi exegeze), după Revoluţia din 1989 nu a mai apărut o monografie emblematică dedicată lui Sadoveanu. Iată de ce criticul literar Paul Cernat spunea că „a venit timpul scrierii unei cărţi, care să-l scoată pe Sadoveanu de sub malpraxisul didactic bătrânicios-triumfalist şi al propagandei iconoclast-ignare”.
Teza reuşeşte să demonstreze deschiderile absolut uluitoare ale creaţiei sadoveniene pentru universalitate, aşa cum cerea şi criticul literar Marin Mincu.
Caracterul original şi inovativ al lucrării de faţă constă şi în faptul că a reuşit să contureze o posibilă poetică a spaţiilor privilegiate, existente în proza scurtă sadoveniană.
Aştept tipărirea cărţii, care va fi un moment important pentru aducerea în actualitate a operei lui Mihail Sadoveanu.