Azi am intrat în posesia ediţiei a III-a a cărţii mele, Cum se scrie un text ştinţific, carte apărută la Editura Polirom din Iaşi.
Reproduc mai jos Prefaţa pe care am scris-o pentru această ediţie, care se termină cu o epigramă, pe care mi-a dedicat-o profesorul Vasile Malaneţchi, de la Universitatea de Stat din Chişinău, apropo de faptul că şi celebrul Umberto Eco a scris o carte cu un profil identic.
Prefaţa la ediţia a III-a
Încă de la începutul carierei mele universitare (1995), mi-am dat seama că studenţii trebuie să cunoască rigorile de redactare a unui text ştiinţific. La început, am făcut acest lucru în cadrul unor seminarii, apoi am propus un curs opţional, de un semestru, dedicat acestei probleme, curs care a devenit în scurt timp obligatoriu. Tânăra Facultate de Ştiinţe Politice şi Administrative, din cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai”, a fost astfel între primele instituţii academice, care au avut în planul de învăţământ un asemenea curs.
Cursul despre metodologia cercetării ştiinţifice se predă acum, sub diferite denumiri, în toate facultăţile şi şcolile doctorale din ţară, ceea ce arată importanţa lui. Poate în spaţiul românesc cărţile cu acest profil nu au încă succesul celor din străinătate, care se tipăresc în zeci de ediţii succesive şi în milioane de exemplare. Oana Boc, autoarea celei mai recente lucrări pe această temă (Oana Boc, Scrierea academică în domeniul ştiinţelor umaniste. Tehnici şi norme, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2022), arăta că The Chicago Manual of Style, de pildă, a cunoscut zeci de ediţii, vânzându-se în 1,5 milioane de exemplare, iar despre lucrarea lui W. Zinser, On writing well: classic guide to writing nonfiction, scria că “a devenit un adevărat bestseller, ediţia din 1976 fiind reeditată, până în prezent, în cel puţin 30 de ediţii” (Boc, 2022, p. 78, nota de subsol nr. 44).
În spaţiul românesc, o lucrare a lui Septimiu Chelcea, Cum să redactăm o lucare de licenţă, o teză de doctorat, un articol ştiinţific în domeniul ştiinţelor socio-umane, a cunoscut, până în 2007, patru ediţii. Trei ediţii s-au tipărit şi din această lucrare (2008, 2015?, 2017), chiar dacă ediţia din 2017 este considerată doar a II-a (ambele au apărut la Polirom), deşi ediţia din 2015 avea altă copertă. Dar prestigioasa Editura Polirom probabil nu a vrut să cadă în jocul editorial practicat de editurile româneşti ale perioadei interbelice, care, din motive financiare, de vandabilitate, tipăreau cărţile în tiraje mici, reluându-le succesiv ca noi ediţii, numărul ediţiilor tipărite fiind o dovadă a succesului de care se bucură la public respectivele titluri.
Asumându-şi atributele unui manual, cartea de faţă reprezintă o sinteză a tot ce s-a scris în spaţiul românesc despre domeniul respectiv (e vorba de cărţi semnate de Elena Barborică et.al., Şerban C. Andonescu, Septimiu Chelcea si multi altii).
Iată epigrama:
Umberto Eco, profund, cu excelenţă,
Ne-nvaţă cum se scrie teza de licenţă.
Ilie Rad, mai cu metodă, mai prolific,
Ne spune cum se face textul ştiinţific.
Contrariat sunt, totuşi, şi pe gânduri cad,
Când lumea îi confundă: Ilie… Eco şi Umberto… Rad!
Felicitări! Am ediţia I. Obligatoriu de luat ediţia a III-a!
Este grozavă epigrama lui Vasile Malaneţchi…