Lansarea cǎrţii cu cenzura a fost extrem de interesantǎ, dar cu oameni foarte puţini, în ciuda publicitǎţii care i s-a fǎcut. Poate şi eu sunt de vinǎ cǎ, lansând douǎ-trei cǎrţi pe an, prietenii şi apropiaţii vin doar la prima lansare, apoi se plictisesc şi nu mai vin. S-au vândut doar şapte exemplare, din care trei le-am cumpǎrat eu.
Provocaţi de Doamna Irina Petraş, mulţi vorbitori au spus poveşti fabulaose privind lupta lor cu cenzura comunistǎ, ceea ce îmi întǎreşte convingerea cǎ miza mea pe partea mǎrturisitoare a cǎrţii, pe partea ei confesivǎ a fost una realǎ. Mircea Popa spunea cǎ D. Vatamaniuc, în Biobibliografia Blaga (1976), a înlocuit numele unor autori cu … asteriscuri, iar numele unor publicţii interzise (de pildǎ cele legionare) cu… cota acestora! Adrian Grǎnescu a vorbit despre cenzura de la Editura Dacia şi despre unele modalitǎţi de a o fenta. De pildǎ, cartea lui A. Simion, Preliminmarii politico-diplomatice, a apǎrut cu o banderolǎ cǎ este dedicatǎ zilei de 23 August, ceea ce a îndepǎrtat-o iniţial de cititori, care au crezut cǎ este o carte de propagandǎ. Când lumea s-a prins de adevǎratul conţinut al cǎrţii, ea s-a vândut ca pâinea caldǎ, iar ce nu apucase sǎ se vândǎ, s-a dat la topit. A pomenit apoi de o simfonie a lui G. Enescu, care se terminǎ cu … Imnul Regal! Constantin Cubleşan a amintit de un sfat pe care i l-a dat Al. Cǎprariu, când a venit la Dacia: sǎ nu semneze niciun referat, iar cand avea probleme cu o carte, sǎ discute cu unul din cei cinci informatori pe care îi avea editura. A doua zi, securistul arondat Editurii Dcaia şi venea sǎ cearǎ explicaţii. Turnǎtorii îşi fǎceau meseria exemplar! Al. Vlad a vorbit de o carte a lui N. Steinhardt, închinatǎ lui Eminescu (am verificat acasǎ şi am vǎzut cǎ Steinhardt nu are o carte specialǎ despre Eminescu, ci una dedicatǎ lui Geo Bogza. Poate Sandu Vlad a fǎcut o confuzie, îl voi întreba), pe care autorul a refuzat sǎ-i dea un autograf, spunând cǎ nu este cartea lui, ci a … lor! Opinii pertinente au exprimat şi Ion Pop, Ion Mureşan şi Constantina Raveca Buleu. Concluzia a fost cǎ aceste mǎrturii sunt foarte interesante şi cǎ ele ar trebui puse pe hârtie. Cine sǎ o facǎ?
La sfârşitul dezbaterii, a venit la mine un doctorand în sociologie, care mi-a spus cǎ ştia de cǎrţile mele şi cǎ nu se aştepta sǎ fiu aşa de … tânǎr! Dacǎ aş fi fost femeie, aş fi luat aceste vorbe ca un compliment. Cum sunt bǎrbat… Dar detaliul mi-a amintit de un episod similar. Pe vremea când editam revista Excelsior, mi-am dat întâlnire, la intrarea în BCU, cu poeta Minerva Chira. Ne ştiam doar dupǎ nume. Minerva a fost extrem de dezamǎgitǎ cǎ nu am … barbǎ!
Dupǎ masǎ am fost la facultate la o dezbatere la care au participat trei “rectorabili”, cum a zis cineva: Ioan-Aurel Pop, Daniel David şi Enikő Vincze. A fost o dezbatere în limitele eleganţei academice. Cel mai mult mi-a plǎcut discursul academicianului Ioan-Aurel Pop, pe care l-aş sintetiza prin sloganul “Revenirea la normalitate”. Oricum, asemenea dezbateri pentru funcţia de rector sunt o premierǎ pentru istoria UBB. Ce m-a bucurat a fost faptul cǎ Amfiteatrul 101 a fost plin (profesori, studenţi, alte categorii sociale), cum se întâmpla doar la întâlnirile organizate de mine cu Andreea Marin, Andreea Esca sau Robert Turcescu. Asta înseamnǎ cǎ oamenilor le pasǎ de soarta Universitǎţii noastre.
* Am în cap de câţiva ani un titlu, Viaţa ca un dar, pe care aş vrea sǎ îl dau memoriilor mele. Desigur, este calchiat dupǎ titlul lui Marin Preda, Viaţa ca o pradǎ. Dar eu cred cǎ viaţa este ca un dar, pe care ar trebui sǎ îl preţuim cum se cuvine. Sǎ ne bucurǎm în fiecare zi în care ne sculǎm sǎnǎtoşi, noi, copiii noştri, pǎrinţii noştri, toţi cei dragi.
*Azi dimineaţǎ am fost invitat de A.D., de la o televiziune localǎ, la o scurtǎ dezbatere despre cartea cu cenzura. Iniţial m-am gândit sǎ nu mǎ duc, pentru cǎ am avut o mare decepţie în legǎturǎ cu A. Îmi promisese cǎ va scrie o carte de convorbiri cu Tatiana Slama-Cazacu. I-am mijlocit intrarea la Doamna Slama-Cazacu, au stabilit împreunǎ circa 100 de întrebǎri, la care savanta urma sǎ rǎspundǎ în vara trecutǎ, la Breaza, unde avea o casǎ de vacanţǎ. A. a ratat acest proiect, iar în ianuarie trecut, Tatiana Slama-Cazacu a murit. Noroc cǎ am apucat eu sǎ fac un amplu interviu cu regretatul om de ştiinţǎ. În cele din urmǎ m-am dus la emisiunea respectivǎ, fiindcǎ eram interesat de promovarea cǎrţii.