Am arătat, într-unul din capitolele anterioare, cum m-am întâlnit, în vara anului 1972, în tabăra de instruire de la Homorod, cu patru scriitori: Mircea Dinescu, Gheorghe Istrate, Nicoale Baltag (fratele poetului Cezar Baltag) şi Doamna Margareta Labiş. Toţi cei patru scriitori mi-au dat autografe, pe filele jurnalului meu intim, fiindcă nu au venit în tabără cu exemplare din volumele lor (e drept că unii nici nu debutaseră editorial).
Lucrând la acest capitol, mi-a trecut prin cap o idee: Ce-ar fi să o caut pe Doamna Margareta Labiş şi să fac cu dânsa un interviu, la 50 de ani după prima noastră întâlnire? Tocmai citisem cartea domnului Alex Ştefănescu, Timp retrăit (Curtea Veche, Bucureşti, 2022), în care Doamna Margareta Labiş povesteşte cum a scris Nicoale Labiş Moartea căprioarei.
Odată gândul apărut, am trecut la realizarea lui. Primul pas a fost să caut numărul de telefon al Doamnei profesoare Margareta Labiş. L-am întrebat pe bunul şi generosul meu prieten, profesorul timişorean Adrian Dinu Rachieru, bucovinean get-beget, ca şi Labiş, dacă nu are numărul de telefon care mă interesa. Prompt, cum îl ştiu, Adrian mi-a oferit imediat informaţia căutată.
Am aşteptat ora potrivită pentru convorbiri telefonice şi am sunat, vizibil emoţionat. Mi-a răspuns însăşi Doamna Labiş! I-am amintit de întâlnirea cu scriitorii, de acum 50 de ani, de la Homorod, şi de autograful pe care mi l-a dat atunci. Spre surprinderea mea, Doamna Margareta Labiş şi-a amintit de acea întâlnire, făcând precizarea că dânsa nu venise în tabără împreună cu cei trei scriitori, ci cu un grup de elevi, care se remarcaseră la învăţătură şi erau recompensaţi cu câteva zile de vacanţă în tabăra de la Homorod.
Am întrebat-o dacă ar fi de acord să facem un scurt interviu, pentru care eu aş fi dispus să merg la Bucureşti, când propune domnia sa. Pragmatică, Doamna Margareta Labiş mi-a spus că ar fi destul de greu să ne vedem la Bucureşti (dânsa se afla la o casă de vacanţă, departe de Bucureşti), dar mi-a propus să ne întâlnim la Suceava, la cea de-a 54-a ediţie a Festivalului Naţional de Poezie “Nicoale Labiş”, care urma să aibă loc cam peste o lună.
Nu mai aveam timp să pregătesc o comunicare despre Nicolae Labiş, dar m-am angajat să scriu pentru revista Tribuna un amplu reportaj despre acest festival. Graţie ajutorului acordat de domnii Adrian Dinu Rachieru şi Ioan Manole ( managerul ultimelor cinci ediţii ale festivalului), am fost înscris pe lista participanţilor oficiali la festival, calitate care m-a onorat foarte mult.
În seara zilei de joi, 29 septembrie, la Restaurantul Hotelului Continental din Suceava, m-am reîntâlnit cu Doamna Margareta Labiş, după 50 de ani! M-a privit cu nostalgie şi bunăvoinţă, mai ales că, între timp, prietenii mei, poetul Marcel Mureşeanu şi criticul literar Adrian Dinu Rachieru, îmi pregătiseră favorabil terenul pentru această întâlnire, în convorbirile lor telefonice, avute cu distinsa soră a poetului.
Cum nu mai aveam un jurnal la mine (am abandonat între timp scrierea lui), i-am cerut un autograf pe volumul Nicolae Labiş, Poezii. Prefaţă de Eugen Simion. Fişă biobibliografică şi referinţe critice de Lucian Pricop, Eitura Cartex 2000, Bucureşti, 2020.
Să precizez că i-am oferit Doamnei Margareta Labiş şi o pagină cu cele patru autografe obţinute în vara anului 1972, în tabăra de la Homorod, inclusiv cu autograful domniei sale, care era acesta:
“Pentru Radu Ilie, pe care l-am descoperit într-o dimineaţa de poezie la Homorod, încercând să descifreze tainele versului cu toată sensiblitatea şi gingăşia unui adolescent, îi las amintire câteva cuvinte: «Azi sânt îndrăgostit, e-u curcubeu/ Deasupra lumii sufletului meu/ Izvoarele s-au luminat şi cântă…»/ Din Primele iubiri (citat din memorie)./ Cu urarea de a deveni un om adevărat./ prof. M. Labiş”.
Iată ce mi-a scris acum Doamna Maria Margareta Labiş, repet, după 50 de ani:
“Astăzi, la Festivalul… «Nicolae Labiş» din Suceava, l-am reîntâlnit pe profesorul Ilie Rad, care, în urmă cu câteva decenii, încerca să pătrundă tainele poeziei în tabăra elevilor de la Homorod. Am constatat cu bucurie că urarea mea de atunci s-a împlinit.
Maria Margareta Labiş,
Suceava, 30 septembrie 2022”
Am scris şi publicat reportajul despre Festivalul Naţional de Poezie “Nicolae Labiş”, aşa cum am convenit (dar nu în Tribuna, ci în Flacăra lui Adrian Păunescu) şi am promisiuni că vom realiza şi interviul propus, cu multe informaţii inedite despre viaţa şi opera regretatutului poet, mort, în condiţii neelucidate încă, la doar 21 de ani.
Norocul meu a fost mai mare decât mă aşteptam. La festival au participat ambele surori ale poetului, prof. Maria Margareta Labiş şi prof. univ. dr. Teodora Labiş-Creţu, având onoarea de a face o fotografie împreună, pe pridvorul casei din Mălini, unde Nicolae Labiş a scris poezia celebră, Moartea căprioarei.
Cele două zile petrecute la Festivalul “Labiş”, alături de surorile poetului, au fost două zile luminoase din viaţa mea, pentru care le mulţumesc în modul cel mai călduros.