În 1970, când a apărut prima ediţie în limba română a cărţii lui Erich von Däniken, Amintiri despre viitor. Enigme nedezlegate ale trecutului, aveam 15 ani. “Există amintiri despre viitor – scrie autorul în Prefaţă. Universul ascunde cu grijă taine rămase până azi nedezlegate. Poate că unele vor fi elucidate. Astăzi, mâine, cândva. Universul nu cunoaşte timpul şi nici noţiunea de timp.”[1]
Între enigmele despre care am citit atunci – piramidele egiptene, uriaşele statui din Insula Paştelui etc. – s-au numărat şi celebrele linii de la Nazca. Teoriile autorului erau, fără îndoială, îndrăzneţe, incitante pentru mintea noastră de adolescenţi, declanşând mari semne de întrebare. Ele au rămas, ca atare, până la maturitate, cu speranţa de a vedea cândva, cu ochii noştri, adevărul, de a judeca, obiectiv, realitatea.
De curând am avut ocazia de a călători în Peru, într-o excursie de aproape trei săptămâni, organizată de firma Holiday Tour din Târgu Mureş, condusă de domnul Zsigmond Zsolt. La fel ca în vizita făcută în Insula Paştelui, din Pacificul de Sud, am urmărit şi acum (mergând să vedem „oraşul pierdut”, Machu Picchu, şi liniile de la Nazca), realizarea unui vis din anii copilăriei noastre tot mai îndepărtate.
Am fost în multe ţări îndepărtate ale lumii – Australia, China, Statele Unite, Chile, Japonia etc. –, dar nicio altă plecare, precum cea în Peru, nu a fost atât de complexă şi de agitată în pregătirea ei.
Prima problemă care a apărut a fost necesitatea vaccinării împotriva mai multor boli infecţioase, periculoase. A fost nevoie să căutăm un medic specialist în boli infecţioase şi l-am găsit în persoana Doamnei Dr. Simona Costea, de la Spitalul Militar „Dr. Constantin Papilian”din Cluj-Napoca, un medic excepţional, care, pe lângă vaccinul propriu-zis, ne-a încurajat şi ne-a ridicat moralul.
Eram bucuroşi că, puţin înaintea noastră, va merge în America Latină şi scriitorul Mircea Cărtărescu: „O luăm din nou la drum, de data asta într-una dintre cele mai lungi călătorii cu putință pe această planetă: 13000 de kilometri, mai mult decât diametrul Pământului. Vom ajunge după o zi și-o noapte la Santiago de Chile. După câteva zile, vom sosi și la Buenos Aires în Argentina, la Festivalul Filba, apoi la Montevideo, în Uruguay. Peste tot ne așteaptă cititorii latino-americani, între cei mai buni din lume!”, a scris acesta pe Facebook. Din păcate, Republica Peru nu era pe lista călătoriei sale.
În ciuda dificultăţilor previzibile ale viitoarei noastre experienţe peruane, dorinţa de a cunoaşte locurile misterioase ale tărâmurilor incaşe (şi nu numai!) a fost decisivă. Mai mult, frumuseţea acelor locuri, facsinaţia tradiţiilor şi a culturii peruane constituiau o motivaţie puternică.
Excelenţa Sa, María Eugenia Echeverría Herrera, fost ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Peru în România, spunea: „Dacă există un cuvânt pentru a defini Peru, acesta este «diversitate»: diversitate geografică (mai mult de 80 de clime diferite, mare, deșert, Anzi, pădurea amazoniană) și diversitatea umană. Este țara «Tuturor Neamurilor», cum spunea scriitorul peruan José María Arguedas. La moștenirea indigenă s-au adăugat cea spaniolă, cu componenta sa arabă, apoi cea africană, mai târziu cea asiatică și, pe urmă, cea care a provenit de la alte țări europene și din Orientul Mijlociu. Cu acest metisaj, rezultat din îmbinarea de neamuri și tradiții și luând ca bază puternica sa cultură milenară, Peru actual continuă să lucreze, pentru a construi o societate incluzivă, care să reducă breșele de sărăcie și inegalitate și în care fiecare persoană să găsească oportunitățile, pentru dezvoltarea sa deplină, și bunăstare.
Peru are o lungă tradiție literară, care începe în secolul al XVI-lea cu primul scriitor metis al continentului american, fiul unei prințese incașe și al unui conchistador spaniol: Inca Garcilaso de la Vega.
Și, de asemenea, este leagănul poeților și scriitorilor universali, precum César Vallejo, Blanca Varela, Julio Ramón Ribeyro sau câștigătorul Premiului Nobel, Mario Vargas Llosa.” [2]
Fiindcă fostul ambasador al Republicii Peru a amintit de Mario Vargas Llosa, merită precizat faptul că, după obţinerea Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 2010, acesta a spus că este foarte bucuros şi pentru că, de acum înainte, lumea va asocia statul Peru cu acest premiu, cu literatura, noţiuni şi realităţi diferite de lovituri de stat, dictaturi militare, catastrofe naturale (în special cutremure), violarea drepturilor omului, pentru care era cunoscută această ţară. „Acest premiu – spunea scriitorul – este un motiv de a ne simţi apreciaţi, noi, toţi peruanii, pentru că imaginea statului Peru este de acum asociată cu lucruri mai elevate decât acelea pentru care Peru era cunoscut pe plan internaţional. Există <un alt Peru>, un <Peru al visătorilor>, cel al folosirii verbului, al creaţiei unor forme artistice şi al unor personaje literare.”[3]
Am fost interesaţi să vedem, ca şi în cazul Republicii Chile, cum este prezentatată actuala Republică Peru, în cel mai vechi manual de geografie, De obşte geografia, tipărit în spaţiul românesc, respectiv în anul 1795, la Iaşi (este de fapt o traducere). Iată ce am găsit, în partea a IV-a a manualului, dedicată Americii: „America să împarte în două: în America despre miazănoapte şi în America despre miazăzi şi fieştecare dintre aceste două iarăşi să împart într-ale părţi.
America despre amiazăzi să împarte întâi în pământul ce să numeşte întărit. Al doilea, în Peru; al treilea în Chile; al patrulea în Magelanica; al cincilea în Plata (sau Paraguay); al şaselea în Brasilie; al şaptelea în Ţara Amazonului.
Pământului întărit i s-a dat numele [acesta], pentru că această ţară este cea dintâi, întru care s-au pogorât Cristofor Columb.
Şi întru acesta sunt patru gubernii (sau stăpâniri): întâi – Panama; al doilea – Cartagena; al treilea – Gvişna (sau Andaluzia cea Nouă); al patrulea – Granata cea Nouă. Întru care cetatea cea pentru căpetenie este Santa Fé de Batoga (adecă Cetatea Sfintei Credinţe). Şi această cetate este căpetenie Inca şi la toată ţara pământului întărit.
Spaniolii, aurul ce scoasă dintru această ţară, îl duc în Panama, pentru că n-au mai mult decât o limbă de pământ, pentru ca să meargă în Portubelo (adecă în vadul cel frumos), ce este în marea despre miazănopate, dintru care văd că încarcă corăbiile de merg în Işpania.
În partea dincotro este Cartagina, să află mult aur, smaralde şi o balsamă frumoasă foarte.
Gvişna (sau Andaluzia cea Nouă) nu este toată a a işpaniolilor, căci, pe lângă mare, au multe aşezări franţuzii şi olandezii, măcar că încă nu să ştie preste tot locul.
Peru l-au aflat şi l-au laut Pizarro, în vremea împărăţiei lui Carol al V-lea, în anul 1533, slujindu-se de neîmpăcarea a doi fraţi, cari avea dreptate fieştecare a fi însuşi în scaun.
Această ţară este un izvor al bogăţiilor spaniolilor, căci pământul acesta este plin de miniere [= mine] de aur şi de argint şi este şi roditoriu şi de alte bunătăţi, iar în munte este cică.
În munţii de Potoşi să află cea mai mare minieră de aur şi este într-un bun pământ. Dar cale de vreo patru leghi, prin prejur, este sterp şi plin de mori de vânt, unde lucrează şi macină aur 20.000 de ţărani.
Când câştigară spaniolii acest pământ, iar toate casele lăcuitorilor [erau acoperite] de acest metal şi acoperământul caselor, în loc de şindilă, cu table de aur. Craiul lor, care era mai înainte, să chema Inca.
Cetatea cea pentru căpetenie în Peru este Lima, cu case drept puse în linie şi uliţele largi. Viţera (= viceregele) (adecă vechilul craiului) şade încă într-o frumoasă curte. Casele au numai un rând şi sânt acoperite cu pânză zugrăvită şi ele şi este îndestul, căci aicea nu plouă niciodată.” (E vorba de un manual de Georgrafie universală, al lui P. Buffier, care a fost tradus şi în limba română şi publicat, cu caractere chirilice, în anul 1795: De obşte geografie pe limbă moldovenească, scoasă de pe Geografia lui [P.] Buffier, după orânduiala care acum, mai pre urmă, s-au aşezat în Academia de la Parizi. Cuvânt către cetitoriu: Amfilohie Hotiniul. Acum întâi tipărită în zilele Preluminatului şi Preaînălţatului Domnului nostru, Alexandru Ioan Callimachi Voievod. Cu blagoslovenia şi cu toată cheltuiala Preasfinţitului Mitropolit a toată Moldavia, Kirio Kir Iacov, întru Preasfintei sale Tipografii, în Sfânta Mitropolie, în Iaşi. Data: 1795, avgust 22. S-au tipărit de ierodiacon Gherasim şi de Pavel Petrov, tipograf, p. 54).
Cu o zi înaintea plecării noastre în Peru, a izbucnit războiul din Israel, eveniment care ne-a adus şi nouă un stres în plus. Nu era suficient cel din Ucraina!
Călătoria noastră în Peru a durat, cum spuneam, aproape trei săptămâni. A fost o excursie fabuloasă, pentru că Peru are cel mai mare număr de situri istorice şi obiectivev turistice dintre toate ţările Americii Latine. Ne referim la faimosul „oraş pierdut” al incaşilor, Machu Picchu, la enigmaticele linii de la Nasca, la Muntele Curcubeu, la lacul Titicaca şi oamenii care trăiesc pe insule plutitoare, la numeroasele oraşe, mumii, piramide şi temple, făcute cu peste 4000 de ani înainte de incaşi.
O ţară care a dat omenirii mari personalităţi – Javier Pérez de Cuéllar Guerra (1920-2020) – diplomat și politician peruan, care a ocupat postul de secretar general al Organizației Națiunilor Unite, între 1 ianuarie 1982 și 31 decembrie 1991, sau Mario Vargas Llosa (n. 1936), care a obţinut Premiul Nobel pentru Literatură, pentru „cartografierea structurilor puterii și imaginile sale tranșante ale rezistenței, revoltei și înfrângerii individului”, cum a motivat juriul acordarea premiului. În Lima s-a născut (la Lima) şi cunoscuta scriitoare chiliană, Isabel Allende, care a binevoit să ne acorde un excepţional înterviu, în 2019. Ei bine, această ţară sfidează caracterizarea superficială, fiind o ţară a contrastelor.
„Mari centre urbane – se scrie într-un ghid – prosperă, alături de de tradiţiile ancestrale ale ţinuturilor rurale din Anzi; deşerturi imense fac loc pădurilor tropicale de un verde întunecat, regiuuni atât de diferite, încât ai crede că se află pe două continente separate. Împreună formează mozaicul unic, ce defineşte această ţară fascinantă.”[4]
Episodul următor: File din istoria Republicii Peru
Doina şi Ilie Rad
[1] Erich von Däniken, Amintiri despre viitor. Enigme nedezlegate ale trecutului. [Traducere din germană de Gh. Doru şi S. Stanciu. Cuvânt înainte şi adnotări de Ion Hobana], Editura Politică, Bucureşti, 1970, p. 11.
[2] https://blogs.cervantes.es/bucarest/2021/05/21/; data accesării: 3 dec. 2023.
[3](https://www.mediafax.ro/cultura-media/mario-vargas-llosa-bucuros-ca-nobelul-sau-elibereaza-statul-peru-de-imaginea-lui-violenta-7823449; data accesării: 3 dec. 2023).
[4] Rob Rachowiecki, Peru, National Geographic Traveler, Washington DC. Traducere de Andrei Oprea, Adevărul Holding, Bucureşti, 2010, p. 14.