De la Bucureşti la Kittila
Moş Crăciun a fost primul personaj de basm, cu care ne-am întâlnit în copilărie, înainte de a şti să citim şi să ne mirăm de poveştile lui Petre Ispirescu sau ale Fraţilor Grimm. Ne amintim cum stăteam, în seara de ajun, la geamuri, pe canapeiul din faţa ferestrei, pentru a urmări trecerea pe drum a lui Moş Crăciun, care urma să intre şi în casele noastre.
Au trecut multe decenii de atunci, iar noi am devenit maturi. Am retrăit, totuşi, an de an, vraja venirii lui Moş Crăciun, alături de copiii noştri. Tot acum am aflat că Moş Crăciun are o ţară a lui, undeva prin Finlanda, în gheţurile nordice, dar nu ne-a trecut niciodată prin cap că vom merge, vreodată, acolo. Dar viaţa este plină şi de surprize plăcute şi poate în asta constă unul dintre farmecele ei.
Anul trecut, cu ocazia Sărbătorilor de Crăciun, Alina şi Tudor ne-au anunţat că, drept cadou, în 2025, vom face împreună o călătorie în Laponia, „Tara lui Moş Crăciun”. Am fost foarte surprinşi, văzând cum se schimbă uneori istoria: nu doar părinţii îşi pot duce copiii la o întâlnire cu Moş Crăciun, ci şi copiii pot să facă acest lucru, cu părinţii lor.
Plecarea în Laponia era programată pentru data de 12 decembrie, chiar din Cluj-Napoca. Cu câteva zile înainte, firma organizatoare, Christian Tour, ne-a informat că, din motive obiective (lipsa minimului de turişti cu bilete de avion, care să plece din Cluj), ne vom deplasa în Finlanda din Bucureşti, în ziua programată, asigurându-ni-se o noapte de cazare, la plecare şi la sosire, la Casa Viena, de lângă Aeroportul „Henri Coandă” din Bucureşti. Ne-am conformat, desigur, mai ales că ştiam hotelul din 2021, când am mai fost acolo, înaintea călătoriei în Peru, pentru un detaliu inedit: este singurul hotel pe care l-am văzut, care are televizor şi în… lift! Pe durata zborului intern, primim un pahar de apă „Izvorul Muntelui” şi un sandvici, dar se pot cumpăra, de la barul mobil, şi alte produse.
A doua zi, dimineaţa, am fost transferaţi la aeroport. Check-in-ul se făcea alături de câteva ghişee ale firmei de turism Eturia, unde patru reprezentanţi ai firmei îşi aşteptau clienţii, cu un pliant şi o turtă dulce. Între cei patru reprezentanţi ai firmei se aflau şi Răzvan Pascu, cunoscutul blogger de turism, dar şi o tânără îmbrăcată mai fistichiu, care se prezenta „Spiriduşul” firmei, mai ales în faţa copiilor. Mă gândeam ce şansă au turiştii care călătoresc în Laponia cu firma Eturia, care este atentă cu ei încă de la aeroport. (Nu ştiam că şi noi, care am călătorit cu firma Christian Tour, vom fi ulterior răsfăţaţi de către companie, prin serviciile oferite şi prestaţia celor patru ghizi – Marius, Valentin, Luca şi Raul.)
Călătoria noastră a avut loc cu o aeronavă A220-300, a companiei AnimaWings, de care nu auziserăm până acum. După ce ne-am îmbarcat, am găsit în buzunarul scaunelor un exemplar din revista Anima (având pe copertă celebrul tablou, Ia românească, al lui Matisse), din care am aflat că, de fapt, Societatea de Turism „Christian Tour” este cofondatoarea aceste companii aviatice.
În avion sunt foarte mulţi copii, poate o treime din numărul pasagerilor. Remarcăm şi prezenţa lui Cabral, cunoscutul om de televiziune, împreună cu soţia sa, actriţa Andreea Ibacka, şi cei doi copii ai lor. De asemenea, sunt prezenţi şi doi „spiriduşi”, îmbrăcaţi corespunzător, care interacţionează doar cu cei mici (care primesc, la un moment dat, împreună cu mamele lor, dulciuri şi mici coarne roşii de ren).
Durata zborului este de circa 4 ore, până la aeroportul din Kittila (pronunţat Chitila, precum numele localităţii şi al gării, prezente şi în schiţele lui Caragiale).
La aterizare ne întâmpină patru persoane (vom afla că sunt cei patru ghizi ai companiei Christian Tour, îmbrăcaţi în elfi şi oameni de zăpadă), care cântă şi dansează în cinstea noastră, conducându-ne la un autocar, care ne va duce la hotel. Alina şi Tudor ne aduc şi câte un combinezon, pentru frigul de aici (am fost avertizaţi că ar putea fi şi -30 de grade C), luate, cu împrumut, dintr-o camionetă cu număr de Bucureşti, tot un privilegiu oferit de Christian Tour.
Pe traseu, facem cunoştinţă cu Raul Bochiş, „ghidul cu chitara” (cum s-a prezentat), care a preluat grupul nostru şi care ne va însoţi în toate deplasările din Laponia.
Raul ne spune că este din Oradea, că a terminat Academia de Poliţie, dar şi-a dat demisia după zece ani de activitate, fiindcă nu a mai vrut „să lucreze pentru alţii, ci doar pentru el însuşi”. Acum este ghid montan, organizează excursii şi tabere pentru copii, evenimente private, dă lecţii de chitară. Îi place şi lectura. Ne-a spus că tocmai citeşte volumul 20 de ani în Siberia, de Aniţa Nandriş-Cudla, apărut la Humanitas, carte care ne-a impresionat şi pe noi (mai puţin transcrierea neprofesionistă a textului). Oricum, acesta a fost încă un detaliu prin care Raul şi-a câştigat admiraţia noastră. Apoi ne cântă la chitară diverse melodii, mai vechi sau mai noi. Ne-a atras atenţia melodia Ce frumos!, despre care ne-a spus că aparţine Taniei Turtureanu. Nu auziserăm de această cântăreaţă, dar, după nume, melodie şi profunzimea mesajului, am bănuit că este din Republica Moldova, ceea ce s-a şi adeverit. Merită să cităm versurile melodiei:
Ce frumos!
Versuri şi muzică: Tania Turtureanu
I. Eu nu trăiesc cu supărări
Și nici cu gura lumii.
Nu-mi pasă care și ce face,
Cum și cu cine-anume.
Îmi văd de viața mea cum știu,
Cum vreau și-atâta cât se poate.
Eu n-am timp să mă contrazic,
Voi toți aveți dreptate.
Refren:
Ce frumos ar fi, dacă ne-am vedea
Fiecare de grădina sa!
Ce frumos, dac-am arunca
Cu flori, în loc de pietre!
Ce frumos, dacă ne-ar păsa
Uneori de durerea altuia!
Ce frumos, dacă n-am mai judeca!
II. E plină viața de cărări
Cu vise și speranțe,
Cu oameni și dezamăgiri
Și lecții și restanțe.
Dar când îți vezi de viața ta,
Cum știi și-atâta cât se poate,
Faci bine pentru c-așa simți
Și-l faci cu fermitate.
Refren: […]
Am ajuns la Hotelul K5Levi. Ne luăm în primire camera, confortabilă şi încălzită (în jur de +20-21 de grade C).
După ce ne instalăm, convenim să mergem la un restaurant din apropiere. Nimerim la localul Myllyn Alja, unde comandăm grătare de porc cu cartofi prajiţi, carne de ren cu piure de cartofi etc., precum şi câte un pahar de vin roşu fiert sau o bere locală Levi.
La ora 20,00 eram deja în camere. Maine vom trăi experienţa traversării Cercului Polar de Nord şi vom vizita satul unde locuieşte Moş Crăciun şi unde se află Oficiul Poştal al Moşului, la care sosesc toate scrisorile trimise de copii lui Moş Crăciun.
Este un început bun şi promiţător pentru călătoria noastră în Laponia.