În urmǎ cu mai bine de o lunǎ, am trimis urmǎtoarea scrisoare personalizatǎ, însoţitǎ de câte un exemplar din cel mai recent numǎr al Revistei române de istorie a presei (nr. 2 (11), 2011), o revistǎ-carte, cu 212 pagini, unui numǎr de 25 de scriitori, profesori, colegi şi prieteni, toţi cu preocupǎri, într-un fel sau altul, legate de istoria presei. Iatǎ numele lor: Iulian Boldea, Ion Buzaşi, Corneliu Crǎciun, Ioan Derşidan, Mircea A. Diaconu, Vasile Docea, Ion Dur, Rǎzvan Enache, Vasile Filip, Daniela Fulga, Alex Goldiş, Viorel Marineasa, Dan C. Mihǎilescu, Constantin Miu, Cornel Munteanu, Iulian Patca, Ioana Pârvulescu, Gabriel Petric, Dorin Popa, Aurel Sasu, Ion Simuţ, Virgil Nistru Ţigǎnuş, Ion Urcan, Daniel Vighi, Dumitru Vlǎduţ, Voiam sǎ vǎd douǎ lucruri: dacǎ aceşti autori rǎspund la scrisoarea mea, indiferent care este mesajul din ea, şi dacǎ rǎspunsul lor va fi pozitiv. A rǎspunde la o scrisoare este un gest elementar de politeţe. Dar iatǎ scrisoarea:
Stimatǎ Doamnǎ Prof…,
sau
Stimate Domnule Prof…,
Vǎ scriu aceste rânduri pentru a vǎ informa cǎ, în 2007, s-a legalizat, la Cluj-Napoca, Asociaţia Românǎ de Istorie a Presei, care numǎrǎ, în prezent, 103 membri. Trei au fost obiectivele majore ale acestei asociaţii: publicarea unei reviste de specialitate, care sǎ valorifice uriaşul potenţial cultural şi istoric, pe care ni-l oferǎ presa româneascǎ; înfiinţarea unui Muzeu Naţional al Mass-Mediei, cu sediul la Cluj-Napoca, şi elaborarea unui tratat de istorie a presei din România.
Revista existǎ deja (îmi face plǎcere sǎ vǎ trimit un numǎr recent), se aflǎ la numǎrul 11, iar celelalte douǎ obiective sunt în curs de realizare, date fiind dificultǎţile pe care le întâmpinǎ acestea.
ARIP are nevoie de oameni competenţi, performanţi, de mare probitate intelectualǎ, care vor sǎ zideascǎ ceva, în aceastǎ epocǎ a demolǎrilor pe toate planurile.
În acest sens, cunoscând bine activitatea Dvs., vǎ adresez invitaţia de a deveni membru ARIP. Avantajele ar fi urmǎtoarele: în contul cotizaţiei anuale de 100 de lei, veţi primi douǎ numere de revistǎ, volumul congreselor noastre anuale de istorie a presei (al V-lea Congres va avea loc la Chişinǎu, în aprilie anul acesta). De asemenea, la rubrica intitulatǎ “Cǎrţile membrilor ARIP”, se pot publica recenzii la cǎrţile Dvs., cu o tematicǎ apropiatǎ profilului revistei.
În fine, în momentul în care vom finaliza site-ul asociaţiei (www.arip.ro), vom realiza un dicţionar al membrilor ARIP, pe care îl vom posta pe site, pentru a contribuia astfel la creşterea vizibiltǎţii Dvs. şi în mediul electronic.
Dacǎ sunteţi de acord cu propunerea mea, vǎ rog sǎ completaţi fişa anexatǎ şi sǎ ne-o trimiteţi. Dupǎ validare, trebuie achitatǎ cotizaţia de membru, urmând a beneficia de toate drepturile membrilor ARIP.
Cu cele mai bune gânduri,
Ilie Rad Cluj-Napoca, 14 februarie 2012
*
Dintre cei 25 de autori, mi-au rǎspuns 4, de fapt 5, deoarece am avut cu al cincilea o discuţie telefonicǎ, ocazie pentru a-mi confirma adeziunea lui la ARIP. Un alt coleg mi-a scris: “Am primit revista voastra (felicitari!) şi invitaţia (aşa, f.f. oficialǎ). Rǎspunsul e afirmativ – voi trimite docomentul completat la adresa precizatǎ.” Alt coleg: “Sunt onorat de invitația Domniei Tale de a deveni membru ARIP. Dar… pentru mine a trecut vremea curselor de anduranță. M-am pensionat de doi ani.” În fine, încǎ un rǎspuns: “Regret cǎ abia acum douǎ seri am intrat in revista dvs. ARIP şi abia acum pot sǎ vǎ mulţumesc pt. scrisoarea-invitatzie. Cǎreia, cu parere de rǎu, nu-i voi da curs.”
Desigur, nu voi devoala numele celor cinci colegi (prieteni, scriitori, profesori) care mi-au rǎspuns, din respect pentru ceilalţi douǎzeci, care ar fi puşi într-o situaţie cel puţin delicatǎ.
Aşa cum spuneam, acest test are pentru mine cel puţin douǎ concluzii: nu avem cultura respectului pentru colegul nostru (nefiind vorba de instituţii, rǎspunsul nu era obligatoriu prin lege). În al doilea rând, testul aratǎ cât de greu se construieşte în România ceva, în cazul de faţǎ o comunitate de specialişti.
Sǎ mai adaug totuşi o nuanţǎ: autorul care s-a pensionat mi-a indicat un alt coleg, care ar putea fi invitat în ARIP, iar prietenul care îmi va trimite “docomentul” completat a mai vorbit cu un alt posibil candidat interesat de asociaţia noastrǎ. Încǎ nu e totul pierdut!