Aceste cuvinte au fost spuse de Nicolae Manolescu, la adresa unui om politic român. Mi-am însuşit repede principiul. Sunt oameni cǎrora nu meritǎ sǎ le acordǎm nici mǎcar o secundǎ din dispreţul nostru, fiindcǎ ar însemna ca în acea secundǎ sǎ le dǎm importanţǎ. Nu, nu meritǎ nici mǎcar atâta! Ca sǎ nu mai vorbesc de faptul cǎ aceşti oameni nu au dreptul sǎ ne fure nimic din “clipa cea repede/ Ce ni s-a dat”.
M-am gândit azi la aceste vorbe, aflând, din presǎ, decizia finalǎ a Consiliului Naţional de Eticǎ, decizie care, aşa cum anticipam, a fost favorabilǎ premierului plagiator. Nu-i voi mai aminti numele, fiindcǎ nu meritǎ. M-a indignat şi faptul cǎ pe unul dintre membrii comisiei îl cunosc. I-am scris un mesaj şi i-am spus cât sunt de dezamǎgit cǎ a acceptat aceastǎ patǎ pe destinul lui de intelectual: sǎ spui cǎ un lucru este alb, când, în realitate, el este negru!
Mai este aşteptatǎ acum şi decizia Comisiei de eticǎ a Universitǎţii din Bucureşti, care a organizat doctoratul. Sunt convins cǎ şi decizia acelei comisii vǎ fi una favorabilǎ premierului. Ministrul Educaţiei a fǎcut o manevrǎ cu adevǎrat inteligentǎ: a spus cǎ va cere desfiinţarea şcolii doctorale din domeniul respectiv, dacǎ se va dovedi cǎ, în interiorul respectivei şcoli doctorale, s-au validat teze plagiate. Şi cine va dori sǎ piardǎ doctoranzii?