Viaţa ca un dar (XXVIII). Născut în Regiunea Cluj şi educat (clasele primare şi gimnaziale) în “sera” stalinistă: Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară

Manualul de geografie al RMAM

Manualul de geografie al RMAM

În 1955, când m-am născut eu, Nandra făcea parte din Regiunea Cluj, conform reformei administrative din 1950. Situaţia aceasta a durat până în 1960, când, la o nouă reformă administrativă, satul meu natal a fost arondat raionului Luduş, inclus în Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară.

Eram la Şcoala din Cecălaca, în clasa a VI-a, când am auzit, pentru prima oară, de faptul că se va face o nouă reformă administrativă şi că se va reveni la judeţe, cum fusese în perioada interbelică. Atunci nici nu cunoşteam termenul de judeţ, care desemna nu numai o unitate administrativă, ci şi, cu un cuvânt învechit şi regional, judecător (a se vedea titlul sadovenian, Judeţ al sărmanilor).

La fel ca şi în cazul altor evenimente cu care am fost contemporani, profesorii noştri nu ne spuneau nimic despre ce se întâmplă în ţară şi în lume, considerând probabil că suntem prea mici, pentru a pricepe sensul acestor schimbări. În orice caz, nu am resimţit sub nicio formă efectele politice sau sociale  ale evenimentelor care se desfăşurau peste capul nostru. Abia mai târziu, la maturitate, încercând reconstituirea acelor ani, am putut afla ce s-a întâmplat atunci în jurul nostru şi peste noi.

Citind cu atenţie cartea istoricului italian, Stefano Bottoni, Moştenirea lui Stalin în România. Regiunea Autonomă Maghiară, 1952-1960. Traducere din engleză de Mugur Butuza, Editura Humanitas, Bucureşti, 2021, mi-am dat seama ce probleme complexe a ridicat crearea acestei regiuni autonome, înfiinţată la sugestia directă a lui Stalin, care “acţiona conform unei concepţii naţionale etniciste în întreaga Europă de Est, nu numai în imperiul său”[1].

Cât de fericiţi eram noi, copiii, care nu ştiam de luptele politice care s-au dus în jurul acestei regiuni!

Revenind la statutul administrative al satului Nandra, amintesc faptul că, după Marea Unire, între 1919-1925, Nandra făcea parte din Jud. Alba de Jos, plasa Ocna-Murăşului. Între 1925 şi 1940, a făcut parte din judeţul Turda, plasa Luduş. Între 1941-1945, când nord-vestul Transilvaniei a fost cedat Ungariei horthyste, satul a rămas în judeţul Cluj-Turda, plasa Luduş, situaţie menţinută şi între 1945-1950 (în 1950 a avut loc prima reformă administrativă, făcută de comunişti, cu precizarea că numele judeţului era doar Turda). “Raionarea” ţării, după model sovietic (adică împărţirea teritorilului în regiuni, raioane şi comune şi sate) a plasat satul, pentru doi ani (1950-1952), în Regiunea Mureş, raionul Luduş. Între 1952-1960, raionul Luduş a fost rearondat Regiunii Cluj, pentru ca, între 1960-1968, să revină la Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară, împreună cu raionul Luduş. În prezent, face parte din judeţul Mureş, ca şi orasul Luduş.

Aceste date sunt importante pentru cei care vor să consulte, de pildă, presa locală, pentru a vedea cum a fost reflectată viaţa satului în paginile ziarelor locale: pentru perioada 1952-1960, vorbim de ziarul Făclia, care apare şi acum la Cluj, iar înainte şi după această perioadă, de ziarul Steaua roşie, cu sediul la Târgu Mureş (ziar care a dispărut în 1989, locul lui fiind luat de cotidianul Cuvântul liber, unde am publicat peste 30 de episoade din monografia satului Nandra).

Prin Legea nr. 5, din 7 septembrie 1950, pentru raionarea adiministrativ-teritorială a teritoriului Republiciui Populare Româneau, fost desfiinţate cele 58 de judeţe ale ţării, în locul lor înfiinţându-se 28 de regiuni, cuprinzând 117 raioane, 4052 de comune şi 2224 se sate. “Această lege, cum spune istoricul Stefano Bottoni, reorganiza structura adminitrativă a României, după model sovietic (comună/oraş/municipalitate; raion, regiune), înlocuind structura interbelică dezvoltată după modelul franţuzesc (sat/comună/oraş; district, judeţ).”[2]

Documentaţia tehnică pentru reorganizarea administrativă a fost făcută de câţiva specialişti sovietici, apoi aceasta a fost tradusă şi trimisă conducerii de la Bucureşti. Este interesant de menţionat aici că înaltul demnitar comunist, Constantin Pârvulescu, susţinea “că judeţele trebuie «lichidate», pentru că erau simboluri şi rămăşiţe ale subdezvoltării şi oprimării feudale”[3].

Plecând de la experienţa sovietică, unde existau numeroase regiuni autonome (Republica Sovietică Socialistă Autonomă Osetia de Nord, Republica Sovietică Socialistă Autonomă Abhază, de pildă), specialiştii sovietici au arătat în raportul loc că, “luând în considerare practica sovietică de a stabili districtele administrative în funcţie de naţionalitate, dar şi particularităţile chestiunii naţionalitătilor în RPR, înfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare în Transilvania apare ca recomandabilă”[4].

Existenţa Regiunii Autonome Maghiare a fost prevăzută şi în Constituţia din 1952, în se spunea: “Art. 19 – Regiunea Autonomă Maghiară a Republicii Populare Române este formată din teritoriul locuit de populaţia compactă maghiară secuiască şi are conducere administrativă autonomă, aleasă de populaţia Regiunii Autonome.”[5]

În decembrie 1960, Biroul Politic al PMR a amendat Constituţia din 1952, eliminând articolul 9 din Constituţie, propunând iniţial ca noua regiune să se numească Mureş (dar s-a renunţat la această denumire) şi a aprobat o reorganizare a Regiunii Autonome Maghiare astfel: “Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară avea să primească raioanele Luduş şi Sărmaşu şi o parte a raionului Târnăveni din Regiunea Cluj, pentrua compensa transferal a două raioane din RAM, locuite în proporţie covârşitoare de maghiari – Sfântul Gheorghe şi Târgul Secuiesc – către regiunea Braşov.  Istoricul Stefano Botonni a obervat că, “spre deosebire de cazul înfiinţării regiunii, în 1952, arhivele nu conţin nicio dovadă a implicări sovietice în remodelarea RAM din decembrie 1960”[6].

În 1962, când am început eu şcoala primară la Nandra, Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară avea deja o “vechime” de doi ani. În clasa a III-a, am studiat astfel Geografia Regiunii Mureş-Autonomă Maghiară, fără a şti detaliile istorice din culisele creării şi modificării teritoriale a acestei regiuni. Şi în a doua variantă, regiunea MAM  era populată în majoritate de maghiari (61,1 %, faţă de 76,9%, câţi erau în RAM, crescând ponderea românilor de la 20,4 la 35,2)[7].

Regiunea Mureş-Autonomă Maghiară a fost lichidată la noua organizare administrativă din 1968, când s-a revenit la judeţe, în locul regiunilor.

“Mica Ungarie”, cum a numit regiunea istoricul italian Stefan Bottoni, a dispărut atunci (în 1968) ca structură teritorială, ideea ei reapărând după Revoluţia din 1989, sub forma revendicării autonomiei Ţinutului Secuiesc.


[1] Stefano Bottoni, Moştenirea lui Stalin în România. Regiunea Autonomă Maghiară, 1952-1960. Traducere din engleză de Mugur Butuza, Editura Humanitas, Bucureşti, 2021, p. 99.

 

[2] Ibidem, p. 79.

[3] Ibidem, p. 80.

[4] Ibidem, p., 85.

[5] Ibidem, p. 100.

[6] Ibidem, p. 386.

[7] Ibidem, p. 388.

Mergi sus