Anul I, Jurnalism
La începutul acestui semestru, respectiv la 23 februarie a.c., postam pe blog un articol, Ȋntâlnire cu studenţii anului I. După cum se poate vedea şi în fotografia anexată, sala era plină, iar impresiile, după prezentarea cursului, au fost favorabile.
La ultima oră de curs, la acelaşi an, în sală mai erau doar 9 studenţi. Orice cadru didactic îşi pune întrebarea: Care este cauza sau care sunt cauzele? Am încercat, împreună cu cei 9 studenţi, să le aflu. Iată-le:
1. Dezinteresul general al unor studenţi pentru studiu.
2. Faptul că am cursul tipărit, iar cunoştinţele pot fi asimilate şi prin simpla lectură a manualului respectiv (Cum se scrie un text ştiinţific, Editura Polirom, Iaşi, 2008).
3. Frecvenţa la curs nu este obligatorie, conforma Chartei UBB.
4. Ora 10,00 (luni) este prea matinală, mai ales că vine după zilele de weekend, când omul intră mai greu în ritmul muncii.
5. Eu însumi i-am încurajat pe studenţi să nu vină la curs, dacă nu îi interesează materia predată. Apoi, nu suport ideea ca, în timpul cursului, studenţii (unii dintre ei) să trimisă mesaje sau să fie activi pe Facebook.
Am vrut să fac o evaluare a cursului, dar ea nu ar fi fost relevantă, dacă în sală erau doar 9 studenţi.
Am primit însă două articole, de la Diana-Cristina Teieru şi Dumitriţa-Cezara Scutari, pe care le postez aici.
Entuziasmul primului curs și aroma vacanței de vară
Încă de la începutul semestrului al doilea, cursul de Metodologie a cercetării științifice a reprezentat pentru noi o adevarată provocare și nu spun asta pentru că era un curs care să-ți acapareze atenția instantaneu, ci era un curs interesant prin felul în care domnul profesor IlieRad a încercat să ne expună fiecare curs într-un mod diferit, unic, captându-ne în acest mod atenția.
Dacă, la început, sala era plină, pentru că fiecare student era interesat să pătrundă în acest labirint al elaborării lucrărilor științifice, al cunoașterii profunde din perspectivă științifică, era interesat cum se introduce cum se introduce o notă de subsol, cum se redactează bibliografia și în ce mod, dar mai presus de atât, era surprins să vadă cum arată o lucrare de licență și cum se întocmește aceasta.
Timpul a trecut, iar domnul profesor a încercat să dinamizeze atmosfera de la curs, aducând fel și fel de invitați, de la jurnaliști profesioniști din domeniul radioului, al presei scrise și până la jurnaliști profesioniști de teren. Pentru noi, a fost tare interesant, pentru că fiecare dintre aceștia ne-au împărtășit experiențele lor profesionale și ne-au explicat că această carieră, chiar dacă este una grea, plină de provocări, este pe atât mai frumoasă și niciodată nu ai timp să te plictisești.
Așadar, pe sfârșitul semestrului, am rămas din ce în ce mai puțini studenți care frecventau cursul intitulat ,,Metodologia cercetării științifice” și nu pentru că nu a fost un curs interesant, plin de provocări, ci pentru faptul că deja se resimte aroma vacanței de vară.
Conchid prin a mărturisi faptul că domnul profesor este cel care s-a implicat enorm ca și acest curs să fie unul deosebit, interesant şi care cu siguranță ne va ajuta pe viitor!
Material realizat de Diana-Cristina Teieru, anul I, Jurnalism
UN SEMESTRU DE CĂLĂTORIE ÎN UNIVERSUL CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
Timpul trece neiertător de repede, iar semestrul a zburat cu viteza gândului, aducându-ne din nou în pragul sesiunii. În același ritm alert au trecut una după alta și cursurile de Metodologie a cercetării ştiințifice. De la bun început, nu îmi prea puteam forma o imagine mentală clară a ceea ce urma să parcurgem, întrucât numele materiei, cu toate că ducea cu gândul la procesul de parcurgere a mai multor metode de studiu științific, nu îmi spunea mai nimic în acel moment. M-am bucurat să aflu că obiectivul principal al acestui curs este formarea competenței indispensabile practic fiecăruia de a scrie corect un text științific. Cunoașterea rigorilor redactării lucrărilor științifice este absolut necesară studenților, îndeosebi pentru cei care tind să urmeze calea masteratului și a doctoratului. Mai ales jurnaliștii sunt puși în fiecare zi în situația de a realiza materiale care, fie că sunt din presa scrisă, fie din cea audiovizuală, impun mai multe reguli de elaborare și redactare. Or, noi suntem mândra nouă generație de studenți ai Departamentului de Jurnalism.
Cu siguranță că nu știam, înainte de parcurgerea cursului predat de domnul Ilie Rad, cum este stabilită și scrisă o bibliografie. Nu înțelegeam ce semnifică anumite cuvinte, precum Idem și Ibidem, pe care mai înainte le-am semnalat adesea în notele de subsol. Cursul de Metodologie a cercetării ştiințifice m-a apropiat de înțelegerea rigorilor pe fondul cărora este întemeiată constituirea unei forme grafice cât mai apropiate de perfecțiune a textului științific. Un merit deosebit al domnului profesor a fost reușita de a aduce curiozitatea în rândul studenților, prin completarea temelor caracterizate de foarte multă precizie, și, într-o anumită măsură, de monotonie, cu mai multe curiozități uimitoare, și nu de puține ori, amuzante. De exemplu, la cursul intitulat „Exigențele punctuației”, am aflat că I.L. Caragiale, atunci când era exilat la Berlin, dădea telefon tipografilor săi, pentru a schimba câte o virgulă în unele din textele sale. În cadrul aceleiași ore am făcut o scurtă călătorie spre mijlocul secolului al XV-lea, evocat de Sextil Pușcariu, care a scris în lucrarea Călare pe două veacuri că savanții bizantini erau atât de preocupați de chestiuni de ortografie, încât nu băgară de seamă că turcii împresurau Constantinopolul.
Îndrăznesc să afirm convingerea că nu numai eu îi sunt recunoscătoare domnului Ilie Radpentru invitarea în cadrul cursului a unor jurnaliști de calibru din presa clujeană, Sorin Grecu, Ion Novăcescu, Bogdan Roșca și Alin Golban. Fiecare dintre ei a venit cu noi viziuni despre vocația pe care a urmat-o și cu noi sfaturi, cu ajutorul cărora să atingem succesul în mass-media. Au fost sinceri și s-au deschis în fața noastră, povestindu-ne anumite momente din experiența de viață și împărtășindu-ne gânduri și sentimente. De la fiecare dintre ei am avut ce învăța, de la toți cei patru am reținut o idee dătătoare de speranță – jurnalismul este o profesie grea, dar este probabil și cea mai frumoasă profesie din lume.
Cursurile s-au derulat în spiritual interactivității, al corectitudinii și al libertății de exprimare a fiecăruia, așa cum este și firesc într-un mediu al viitorilor jurnaliști. Cel mai important este că toate așteptările pe care mi le-am făcut în legătură cu desfășurarea cursului s-au adeverit, colaborarea fructuoasă dintre studenți și domnul Ilie Rad realizându-se pe tot parcursul semestrului.
Dumitrița-Cezara Scutari, anul I