Este interesant cǎ, în copilǎrie, nu am ştiu de existenţa lui Moş Nicolae, deşi în Nandra mea natalǎ existau şi se ţineau multe sǎrbǎtori creştine şi populare. Abia dupǎ ce am venit la Cluj am luat act de existenţa acestui moş, care vine în seara zilei de 5 decembrie şi aduce daruri copiilor, daruri de regulǎ însoţite de o nuieluşǎ aurie, ca simbol preventiv, în cazul în care copiii ar face fapte rele. De asemenea, în geam se lasǎ un pantof, în care moşul ar urma sǎ punǎ darurile (tradiţia spune cǎ moşul cobora darurile pe hornurile caselor şi le lǎsa în ciorapii sau încǎlţǎmmintea puse la uscat. Fiindcǎ acum nu mai existǎ, la blocuri, hornuri, oamenii s-au adaptat şi îşi pun încǎlţǎmintea în … geam!
Dar iatǎ un mic articol despre acest obicei, datorat eminentului etnolog, Ion Ghinoiu:
„Moş Nicolae este o personificare, la vârsta senectuţii, a timpului îmbǎtrânit, care a preluat din Calendarul creştin numele şi data de celebrare ale Sfantului Nicolae (6 decembrie), personaj real (episcop din Myra, mort probabil în anul 342), apǎrǎtor al dreptei credinîe în Iisus. În tradiţiile româneşti Moş Nicolae are atribuţii strǎine de statutul sǎu ierarhic: apare pe un cal alb, aluzie la prima zapadǎ care cade la începutul iernii, pǎzeşte Soarele, care încearcǎ sǎ se strecoare pe lângǎ el, spre tǎrâmurile de miazǎnoapte, pentru a lǎsa lumea fǎrǎ luminǎ şi cǎldurǎ, este iscoada lui Dumnezeu pe lângǎ Drac, ajutǎ vǎduvele, orfanii şi fetele sǎrace la mǎritat, este stǎpânul apelor şi salveazǎ de la înec corǎbierii, apaǎrǎ soldaţii pe timp de rǎzboi, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor. În nopţile marilor sǎrbǎtori, când se deschide cerul pentru o clipǎ, oamenii pot sǎ-l vadǎ stând la Masa Împǎrǎteascǎ, în dreapta lui Dumnezeu. Moş Nicolae împarte astǎzi, asemǎnǎtor lui Moş Craciun, daruri celor mici. Mai veche este însǎ tradiţia pedepsirii copiilor neascultǎtori cu nuieluşa lǎsatǎ în încǎlţǎrile lor, în noaptea de 5/6 decembrie. Ca sfânt, Moş Nicolae a fost mai darnic cu pedepsele decât cu recompensele. Conform tradiţiei creştine, el pedepsea pe cei care se abǎteau de la dreapta credinţǎ, lovindu-i cu nuiaua peste mâini. Ziua de 6 decembrie încheie ciclul de sǎrbǎtori şi practici magice, dedicate în special lupilor şi spiritelor morţilor-strigoi, început la mijlocul lunii noiembrie (Filipii de Toamnǎ, Filipul cel Şchiop, Ovidenia, Lǎsatul Secului de Crǎciun, Noaptea Strigoilor şi Sântandrei) şi încheiat la începutul lunii decembrie (Zilele Bubatului, Varvara, Moş Andrei), specific unui stravechi început de an autohton, probabil Anul Nou dacic. (http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/sfantul-nicolae/mos-nicolae-obiceiuri-traditii-72888.html, site accesat la 6 decembrie 2012).