Pe portalul de ştiri Napocanews citesc urmǎtoarea ştire halucinantǎ: “Viaceslav Mihailovici Molotov, cel care a semnat Pactului Molotov-Ribbentrop din 1939, este, din 1947, cetăţean de onoare al oraşului Cluj-Napoca. Administraţiile locale de după 1989 nu i-au retras titlul, pentru că probabil nu ştiau.
Viaceslav Mihailovici Molotov, fostul prim-ministru al URSS, principal semnatar al Pactului Molotov-Ribbentrop, a primit titlul de cetăţean de onoare la 2 aprilie 1947, momentul fiind consemnat în Registrul de intrare al Primăriei Cluj din acel an, document conservat la Filiala Cluj a Arhivelor Statului.”
Documentul a fost descoperit de istoricul Vasile Lechinţan, de la Filiala Cluj a Arhivelor Statului. Primarul municipiului Cluj-Napoca, Emil Boc, a spus cǎ va solicita o documentare pe aceastǎ problemǎ şi va acţiona în consecinţǎ, adicǎ va propune, cum este şi normal, retragerea acestui titlu. La fel s-a întâmplat cu Academia Românǎ, care le-a retras titlurile de academicieni Elenei şi lui Nicolae Ceauşescu.
Iatǎ unde duce slugǎrnicia faţa de oamenii politici, puternicii zilei la un moment dat. O piaţa din Cluj a purtat numele lui Hitler, alta al lui Mussolini, iar alta al lui Horthy.
Cazul îmi aduce aminte de veşnica slugǎrnicie româneascǎ, despre care am mai vorbit. Trebuie, totuşi, analizat contextul, poate acordarea acestui titlu era un semn de gratitudine pentru revenirea Ardealului de Nord la Patria-Mamǎ. Nu mai conta cǎ noi pierduserǎm, graţie aceluiaşi Molotov, Basarabia şi nordul Bucovinei!
Dincolo de acest aspect, rǎmâne problema slugǎrniciei. În 1998, când am fost la Moscova, în calitate de observator internaţional la alegerile locale, am vǎzut într-o şcoalǎ medalii emise de Armata Roşie, cu ocazia “eliberǎrii” unor capitale europene: Berlin, Belgrad, Praga, Varşovia, Budapesta, Sofia, Tirana etc. Lipsea oraşul Bucureşti, pentru cǎ acesta fusese deja eliberat de Armata Românǎ, când a intrat Armata Roşie în oraş. Totuşi, noi am învǎţat din manualele noastre de iostorie cǎ draga noastrǎ capitalǎ a fost eliberatǎ de Armata Roşie.
Am fost, cum se spune, mai catolici decât Papa!
*Curtea Constituţionalǎ a României (CCR) a amânǎt pânǎ pe 12 septembrie pronuntarea verdictului în legǎturǎ cu referendumul pentru demiterea preşedintelui Traian Bǎsescu. Asta înseamnǎ cǎ, pânǎ atunci, va fi un rǎzboi permanent între cele douǎ tabere politice. Pentru jurnalişti, vestea este o manǎ cereascǎ!