Când prietenul Emil Culda m-a invitat să vorbesc despre cartea fostului ministru de Interne, Gavril Dejeu, am avut o oarecare reţinere. Mă gândeam că iarăşi am în faţă un volum de memorii ale unui (fost) om politic, care încearcă, aşa cum se obişnuieşte, să îşi justifice crezul politic şi să lase posterităţii o imagine exclusiv favorabilă despre sine. Cu aceste prejudecăţi am început lectura cărţii Pe firul evenimentelor (Editura Imago, Sibiu, 2013; ediţia a II-a, cu o prefaţă de Doru Radosav, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2015).
Autorul volumului, Gavril Dejeu, s-a născut la 11 septembrie 1932, în Poieni, județul Cluj, într-o familie cu şase copii. După un an de studii la Conservatorul din Bucureşti, renunţă la cariera muzicală şi se dedică studiilor juridice, la Universitatea din Cluj, devenind un cunoscut avocat. După Revoluţie, a fost deputat PNȚCD în mai multe legislaturi, ministru de Interne, în perioada 1996-1999. Este fratele lui Alexandru Dejeu, unul din liderii rezistenței anticomuniste din Munții Apuseni, condamnat la moarte şi executat prin împuşcare. În legislaturile 1992-1996 și 1996-2000, Gavril Dejeu a fost ales deputat în Circumscripția Electorală nr. 33 Sibiu, pe listele Convenției Democrate Române. În perioada 30 martie-17 aprilie 1998 a fost prim-ministru interimar al României. Gavril Dejeu a fost ministru de Interne în Guvernul Victor Ciorbea și Guvernul Radu Vasile. A demisionat din funcție în seara zilei de 19 ianuarie 1999, când minerii, angajați în Mineriada din ianuarie 1999, au trecut (din motive explicate în carte) de barajele constituite de forțele de ordine în Defileul Jiului. În anul 2000 s-a retras din politică şi s-a mutat la Sibiu. Ȋn perioada 2005-2011, a publicat aici (în ziarele Monitorul de Sibiu și Turnul Sfatului) paginile care vor forma obiectul cărţii de faţă.
Revenind la volumul în discuţie, trebuie să spun că tot farmecul ei provine din însăşi meseria de bază a autorului, aceea de avocat, obişnuit cu cele mai mici detalii (“chichiţele” avocăţeşti!) ale documentelor şi legislaţiei. Deşi atorul nu-şi arogă niciun merit artistic al însemnărilor (“Am urmărit un singur gând, un singur scop, anume să aştern pe hârtie aspectele efectiv trăite pe parcursul a peste 70 de ani, ale unor evenimente semnificative, începând cu războiul şi ocupaţia Ardealului de Nord, trecând prin regimul comunist şi încheind cu revoluţia şi zbaterile postrevoluţionare (viaţa politică, mineriadele, viaţa parlamentară, viaţa guvernamentală”), acesta are convingerea că asemenea cărţi “pot contribui la conturarea istorică a uneia dintre cele mai zbuciumate perioade din viaţa României şi a poporului român.”
Cartea se deschide cu un capitol intitulat semnificativ “Frânturi de bucurie”, în care este descrisă frumuseţea plaiurilor sale natale, cu oameni harnici şi viguroşi, cu dragoste de neam şi credinţă în Dumnezeu, care îşi lucrau cu pasiune pământul (“Niciun petic de teren, fie el cât de abrupt, nu era neglijat”), în comparaţie cu starea actuală (“Din păcate, azi, când merg <<acasă>>, găsesc hotarele pustii, dealurile aride, doar ici-colo câte-un pâlc de lucrătură.”).
Nu lipsesc apoi amintirile din timpul ocupării Ardealului de Nord de către Ungaria horthystă, comuna Poieni nimerind în zona cedată. Va fi interesantă pentru istorici această mărturie tulburătoare a lui Popa Iosif din Huedin: ”Ȋn timp ce mă băteau, îmi cereau să le spun ce am făcut cu fraţii lor timp de 20 de ani (1918-1940, n. I.R.), cum i-am omorât, cum i-am distrus, cum i-am prins în jug şi am arat cu ei (subl. I.R.). I-am mai auzit spunând că a murit Dumnezeul românilor şi că, pe teritoriul ce-l vor ocupa, nu va mai rămâne picior de român” (p. 16). Dacă cu asemenea mistificări a lucrat propaganda horthystă, să nu ne mai mirăm de atrocităţile săvârşite de soldaţii horthyşti la Ip, Trăznea şi în alte localităţi! Să mai adug că aceiaşi soldaţi i-au omorât tatăl cu baioneta, doar pentru că voise să dea o mână de ajutor unui grup de soldaţi deconcentraţi din armata română!
Un alt episod dramatic surprins în carte este cel al procesului şi condamnării la moarte a fratelui său, Alexandru Dejeu, pentru rezistenţa impotriva regimului comunist. Ajuns ministru, fratele îi poate vedea dosarul şi îl poate analiza din punct de vedere juridic, reliefând abuzurile anchetatorilor şi amestecul organelor partidului comunist în actul de justiţie.
Cartea se încheie cu reproducerea câtorva documente importante pentru istoria noastră: ridicarea monumentului închinat luptătorilor în rezistenţa anticomunistă din zona Vlădeasa, o comunicare susţintă de autor la simpozionul organizat cu prilejul dezvelirii monumentului, stenograme ale Senatului cu intervenţiile autorului, în calitate de deputat, precum şi un memoriu trimis lui Corneliu Coposu, în legătură cu destinul PNCŢD.
Avem în faţă o carte admirabilă, din care transpare crezul politic şi moral al autorului, care priveşte spectacolul lumii cu melancolia unui înţelept.
*
P.S. Reamintim cititorilor că lansarea cărţii are loc miercuri, începând cu ora 17,00 în Sala “Ioan Muşlea” a Bibliotecii Centrale Universitare “Lucian Blaga”. Despre carte vor vorbi: Ioan-Aurel Pop, Doru Radosav, Ilie Rad şi Emil Culda.