Existǎ situaţii în viaţǎ care demonstreazǎ acest adevǎr. De aceea, de multe ori, mǎ tem sǎ alerg dupǎ “mai bine”, ca sǎ nu pierd “binele” pe care îl am. Nu totdeauna este posibil aşa ceva. Şi iarǎşi ajung la cumplita lege pe care am descoperit-o: legea compensaţiei, cǎreia Ion Heliade Rǎdulescu îi spunea “echilibrul între antiteze”.
*Acum douǎ zile am primit, în dar, volumul de interviuri al Ioanei Revnic, Dresurǎ de lei. Auzisem de autoare de la Alex Ştefǎnescu (care se entuziasmase de femeia “blondă, frumoasă şi inteligentă”). Am rǎsfoit volumul şi am citit cu interes şi atenţie o parte din interviuri. Apoi am scris pe blogul meu câteva impresii despre carte (folosind iniţialele autoarei, ca sǎ nu atentez la imaginea ei), mai precis nemulţumirile mele, legate de câteva aspecte tehnice, care puteau fi evitate, dacǎ volumul ar fi avut un redactor de carte profesionist. Spre marea mea surprindere, autorea nu numai cǎ nu s-a supǎrat, dar mi-a cerut permisiunea sǎ punǎ observaţiile mele critice pe contul ei de Facebook. I-am spus imediat cǎ sunt de acord, dar sǎ lase acest detaliu pânǎ dupǎ lansarea cǎrţii la Cluj (care va fi prezentatǎ, am aflat azi, de Sorin Lavric şi Adrian Popescu). Se întâmplǎ mai rar aşa ceva, adicǎ sǎ vezi cǎ un autor nu se supǎrǎ în urma observaţiilor tale critice. Asta dovedeşte apartenenţa la o familie de spirite alese. Alex Ştefǎnescu a procedat tot aşa: pe site-ul sǎu peronal, a postat şi comentarii critice la Istoria lui – cea mai bunǎ şi mai spectaculoasǎ istorie a literaturii române de la Cǎlinescu încoace, cum am arǎtat deja într-un articol din Tribuna.
Ştiind cǎ volumul a fost prezentat elogios de Dan C. Mihǎilescu, la populara sa emisiune de la PROTV, probabil cǎ autoarea a devenit insensibilǎ la alte obiecţii. În orice caz, acceptatrea spiritului critic este, aşa cum spuneam, o dovadǎ de superioritate a spiritului, un act de nobleţe intelectualǎ, vai, atât de rar în lumea noastrǎ valahǎ!
Din prezentarea lui Dan C. Mihǎilescu am aflat cǎ şi Andrei Pleşu îşi va tipǎri un volum de interviuri, un proiect iniţiat de mine şi realizat de un eminent student de-al meu, Rareş Dumitaş, actualmente student la Central European University din Budapesta. I-am trimis Domnului Andrei Pleşu un CD cu toatre interviurile transcrise şi adnotate. Sunt curios dacǎ domnia sa va recunoşte în prefaţa cǎrţii munca noastrǎ, aşa cum mi-a mǎrturisit la Cluj, cu ocazia unei lansǎri de carte, mai ales cǎ Rareş a fǎcut, sub îndrumarea mea, o ediţie impecabilǎ sub aspect folologic. Tot atunci mi-a promis cǎ va veni la facultatea noastrǎ, pentru lansarea volumului.
*Meteorologii au anunţat cǎ azi va ninge. Într-adevǎr, a nins în aceastǎ dupǎ-masǎ, cu fulgi mari, spectaculoşi. Este “zǎpada mieilor”, cum se spune în popor.
*Am lucrat ca într-o zi obişnuitǎ, pentru a putea preda numǎrul pe acest an al Revistei române de istorie a presei. Muncim pe brânci, eu şi Marian, şi nu gǎsim oameni care sǎ ne înlocuiascǎ, atunci când vom obosi şi mai mult.