În urmǎ cu mulţi ani, am citit în revista Academia Caţavencu aceastǎ sintagma (poate era chiar titlul unei rubrici, nu îmi amintesc exact): “Mǎ rǎzgândesc, deci exist!”, parafrazǎ ironicǎ dupǎ adagiul lui René Descartes, Cogito, ergo sum! (“Cuget, deci exist!). Evenimentele politice din România ultimelor sǎptǎmâni (poate chiar luni şi ani) îmi confirmǎ faptul cǎ aceastǎ “rǎzgândire”, aceastǎ lipsǎ de consecvenţǎ în vorbe, fapte şi atitudini este încǎ o trǎsǎturǎ specificǎ a neamului nostru.
Am aşteptat, ca tot românul, “cu sufletul la gurǎ”, decizia Curţii Constituţionale a României, privind validarea sau invalidarea recentului referendum, de care depindea soarta preşedintelui Traian Bǎsescu. Iniţial, CCR a spus cǎ se va pronunţa abia în 12 septembrie, pentru cǎ are nevoie de lǎmurirea situaţiei privind numǎrul alegǎtorilor, element important în luarea deciziei. La scurt timp, CCR s-a rǎzgândit şi a spus cǎ va anunţa rezultatul la 31 august, ceea ce este un lucru bun, fiindcǎ pune capǎt crizei politice, cu douǎ sǎptǎmâni mai devreme.
Rǎzgândirea CCR nu este un caz singular. În plin proces al suspendării din funcţia de preşedinte (în aprilie 2007), Traian Băsescu afirma: “Dacă mă vor suspenda, în cinci minute voi demisiona şi voi chema în faţa electoratului pe cei care au generat abuzul constituţional”. Dar Traian Băsescu nu şi-a dat demisia, aducând tot felul de argumente, printre care şi acela că i s-ar fi înscenat procese judiciare. Înaintea recentului referendum, a spus din nou cǎ va demisiona, dacǎ electoratul nu îl mai vrea. Şi cel puţin 7,4 milioane de alegǎtori, care s-au prezentat la urne, nu îl mai vor. A renunţat şi la aceastǎ demisie. Iniţial a spus cǎ va merge la vot, apoi s-a rǎzgândit, cu explicaţia: „Numai boul e consecvent, când vezi că nu ai un partener pentru o treabă cinstită!”.
Crin Antonescu a declarat şi el cǎ se va retrage definitiv din politicǎ, dacǎ Traian Bǎsescu va reveni la Cotroceni. Când aceste şanse pǎreau a se arǎta la orizont, preşedintele interimar a renunţat la decizia sa.
Întrebat de un jurnalist spaniol dacǎ va demisiona din funcţia de premier, dacǎ acuzaţia de plagiat se va confirma, Victor Ponta a rǎspuns afirmativ, iar când douǎ comisii din trei i-au dovedit plagiatul grosolan, s-a rǎzgândit şi el, cu tot felul de argumente.
Aş putea continua şirul exemplelor, dar mǎ opresc aici, pentru cǎ este clarǎ conturarea acestui nou “sport” naţional: rǎzgândirea.