Câinii urlă… şi lupoaica tace!

Presa maghiară din Cluj e cam înfuriată şi de faptul că Regelui Matei Corvin i s-a pus blazonul familiei sale, adică un biet corb cu un inel în cioc, şi de faptul că italienii ne-au dăruit o lupoaică de bronz. Ironii şi răutăţi greoaie caută din partea ungurilor să zgârie de pe monument gestul administrativ de a fi dat craiului – o stemă ce îi aparţine.
E inutil să spunem că încă din februarie în Budapesta se afirma că românii au dărâmat statuia lui Matei Corvin şi astfel de veşti nu erau date decât ca să asmuţe şi mai tare pe ungurii de acolo împotriva românilor. Azi ungurii clujeni scriu că e probabil şi nu e de mirat că între compensaţii – Budapesta va cere să i se restituie statuia ecvestră! Oare bronzul fostului rege nu poate sta din cauza lătrăturilor şoviniste lângă lupoaica tăcută?
Oare trebuie neapărat ca lupoaica să îşi aibă gura cu dinţii ascuţiţi întorşi spre scandalagii?
Nu au înţeles ungurii că simbolul lupoaicei române nu vrea să le facă niciun rău sau le e frică de un bronz, ce nu reprezintă decât o credinţă?
Rău au făcut cei ce, în ungureşte, au căutat să verse venin asupra faptului că lupoaica stă alături de Regele Matei Corvin. Rău, pentru că, înainte de toate, au interesul să nu stârnească o vrăjmăşie, de care nu ne temem şi pe care nu o căutăm.
Între intelectualii unguri socotim că sunt destui, care văd mai limpede şi mai puţin pătimaş faptele.
Ei nu sunt solidari şi nu înţeleg să fie cu atmosfera de scandal, din care neamul lor nu poate folosi – şi pe care neamul nostru l-a dispreţuit întotdeauana. Şi poate că se cuvenea ca mustrările să le facă chiar ei.
(Voinţa, anul II, nr. 40, 2 octombrie 1921, p. 1, în afara vreunei rubrici. Text cules cu italice. Nesemnat)
Argumentele paternităţii
- Foileton neconsemnat de D. Vatamaniuc în Biobibliografia sa. Ca şi în foiletonul anterior (O mică stupizenie maghiară), Blaga reacţionează la atitudinea unor ziarişti clujeni maghiari, care nu vedeau cu ochi buni amplasarea statuii Lupoaicei (dăruită de Primăria Romei oraşului Cluj, în 1921), lângă statuia lui Matei Corvin. Ca şi în alte cazuri, Blaga apare în ipostaza de apărător al latinităţii noastre.
- Blaga nu spunea la Viena, la Paris, la Budapesta, ci în Viena, în Paris, în Budapesta. Era o marcă stilistică proprie. La fel ca si expresia: e de mirat
- Folosirea liniei de pauză (de două ori).
