Mergând spre zona Fǎget, am vǎzut, pe marginea drumului, zeci de saci de gunoaie, ca rezultat al acţiunii “Let`s Do It, România!” Dupǎ estimǎrile organizatorilor la nivel naţional, este posibil ca azi sǎ fi ieşit la curǎţenie peste 140.000 de români, care au colectat circa 250.000 de saci de gunoaie, pe care semenii noştri le-au lǎsat prin zonele verzi. Mǎ bucurǎ foarte mult aceastǎ iniţiativǎ, pornitǎ din mintea unor tineri, dar la care au participat oameni din toate generaţiile. Când vǎd asemenea iniţiative, îmi spun cǎ încǎ nu este totul pierdut în România! Doina a participat anul trecut, împreunǎ cu elevii ei, la aceastǎ acţiune şi a fost şocatǎ de ceea ce pot lǎsa românii iresponsabili prin pǎduri şi spaţii verzi: anvelope de maşini, saltele, mobile vechi, chiuvete, scoici de WC, ca sǎ nu mai vorbim de pungi de plastic. Chimiştii spun cǎ o pungǎ de plastic se macereazǎ în circa 800 de ani! Cu atât mai mult mi se pare plinǎ de semnificaţii campania de azi!
*Un e-mail surprinzǎtor de la Iulia Chealfa, fost redactor la Transilvania Jurnal. Mi-a publicat o recenzie la volumul meu de debut, Peregrin prin Europa. Înainte de aceastǎ recenzie, am publicat la ziarul la care lucra un amplu interviu cu profesorul John Ryder, de la State University of New York College at Cortland, cel care m-a invitat, în anul 2000, la facultatea sa. Venind în România, am reuşit sǎ public interviul cu el chiar în zilele în care era la Cluj, gest care l-a bucurat foarte mult. Şi-a cumpǎrat mai multe exemplare, pentru a le oferi unor prieteni şi cunoscuţi, dar şi tatǎlui sǎu. “Anii au trecut – scrie Iulia -, astǎzi mǎ numesc Iulia Badea Guéritée, mǎ ocup de Departamentul românofon la Presseurop şi Courrier International, la Paris, şi acasǎ nu mai am prima dvs. carte, ci ultima, coordonatǎ, Limba de lemn în presǎ. Excelentǎ.” Iulia îmi propune o întâlnire în intervalul 18-21 mai, ceea ce voi accepta cu multǎ plǎcere. Iatǎ ce înseamnǎ sǎ ai cu oamenii din jurul tǎu relaţii civilizate, normale, sǎ laşi mereu loc de “Bunǎ ziua!”
*Ieri am fost din nou la Nandra, “cuibul visurilor mele”, cum numea Liviu Rebreanu satul Maier, în care a locuit o vreme. Pomii (prunii, merii, perii, cireşii) erau deja scuturaţi, iar florile pǎpǎdiile devenite puf. Anul acesta am ratat magnifica imagine de Paşti. Dar m-am bucurat cǎ Tata, la 82 de ani, este sǎnǎtos şi plin de optimism. Sunt zile frumoase, pe care aş vrea sǎ le pot opri, dacǎ s-ar putea. “Opreşte-te, clipă, o, tu, atât de frumoasă!”, spunea Goethe, în Faust, capodopera sa.