Lansare de carte Virgil Lazǎr

L
Virgil Lazar, Radiografia unui timp apus

Azi am participat, fiind invitat de autor, la festivitatea de lansare a volumului scris de cunoscutul ziarist, Virgil Lazǎr, Radiografia unui timp apus. [În loc de prefaţǎ: Ştefan Damian], Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2012. Festivitatea a avut loc în Sala “Ioan Muşlea” a Bibliotecii Centrale Universitare “Lucian Blaga”. Au fost în total vreo 16 oameni, cu prezentatori cu tot (Marius Oprea, istoricul “care dezgroapǎ morţii împuşcaţi de Securitate”, cum singur s-a autoprezentat, neplipsitul (de la prezenntǎri de carţi în municipiul nostru) Ovidiu Pecican, Ioan L. Danciu, sponsorul cǎrţii, şi Gabriel Cojocaru, directorul Editurii Grinta. Repet, m-a uimit cât de puţinǎ lume a participat, în ciuda faptului cǎ domnul Virgil Lazǎr a lucrat peste 60 de ani la cotidianul România liberǎ, în ultimii ani colaborând la Ziua de Cluj. Nu a fost nimeni de la cele douǎ ziare, sǎ-i facǎ o fotografie, sǎ consemneze evenimentul. Vorbim iarǎşi de ingratitudine!

          L-am rugat pe domnul Virgil Lazǎr, oarecum în compensaţie, sǎ accepte o întâlnire cu studenţii mei de la Jurnalism, marţea viitoare, de la ora 10,00. Sunt convins cǎ va fi o întâlnire interesantǎ, despre care voi scrie pe blogul meu.

          *Am primit un e-mail de la o fostǎ studentǎ, T. Marian, care mǎ roagǎ sǎ îi spun ce zare şi reviste existau în 1947: “Cererea mea este motivată de faptul că momentan sunt asistent de regie în filmul documentar <<Exploratorul>>, o producție bazată pe viața savantului român Emil Racoviță, iar una dintre responsabilitățile mele prezente este să consult presa românească din anul 1947. Scopul este de a afla dacă în ziua de 16 noiembrie (data morții lui Emil Racoviță) s-a pomenit ceva despre eveniment, în publicațiile vremii.” Mesajul m-a şi bucurat, dar m-a şi întristat. M-a bucurat, fiindcǎ vǎd cǎ foştii studenţi ţin legǎtura cu facultatea, îşi consultǎ foştii profesori în probleme de specialitate. M-a întristat, fiindcǎ în facultatea noastrǎ existǎ un curs de istoria presei, pe care îl ţin chiar eu. Dacǎ studenţii nu doar cǎ nu ştiu informaţia pe care ar fi trebuit sǎ o aibǎ, ci nu cunosc nici instrumentele prin care se ajunge la aceastǎ informaţie, iatǎ un lucru de neacceptat. “Trebuiesc luate mǎsuri!”, cum se spunea în limba de lemn a “timpului apus”, cum zicea domnul Virgil Lazǎr. O simplǎ rǎsfoire a Dicţionarului lui Ion Hangiu ar fi fost suficientǎ pentru studenta în cauzǎ.

          Am abordat presa postbelicǎ în cartea mea, Incursiuni în istoria presei româneşti (Editura Accent, Cluj-Napoca, 2008). Am arǎtat acolo ce transformǎri uriaşe a cunoscut peisajul mediatic, dupǎ 23 august 1944. Ziarele care sprijiniserǎ, într-un fel sau altul, regimul antonescian şi-au încetat apariţia: Rampa, Saeculum, Familia, Evenimentul zilei, Porunca vremii, Ordinea, Viaţa (oficiosul guvernului), Vremea, Convorbiri literare, Acţiunea, Curentul, Ecoul, Gândirea, Informaţia zilei şi altele.

          Douǎ ziare celebre din perioada interbelicǎ, Universul şi Adevǎrul, au rezistat în primul deceniu comunist, pentru cǎ au încercat sǎ se adapteze noilor realitǎţi. Universul (fondat la 20 august 1884 de italianul Luigi Cazzavillan) şi-a încetat apariţia abia în 1957, graţie marii sale popularitǎti şi statutului de fost ziar independent, iar Adevǎrul (întemeiat la 15 august 1888, de cǎtre ieşeanul Al. Beldiman) îşi va înceta apariţia în 1951.

          Dar pentru perioada respectivǎ se pot consulta şi Scânteia, România liberǎ, Scânteia tineretului, Flacǎra, Naţiunea, Veac nou etc.

          *Schimb de mesaje cu A., cu care nu am mai vorbit de câteva luni. I-am simţit lipsa, mi-am imaginat tot felul de scenarii privind tǎcerea ei, inclusiv acela de a fi plecat din România. Când colo, aflu cǎ este foarte implicatǎ în noi proiecte din “zona” comunicǎrii, cǎ scrie o amplǎ carte de interviuri cu poetul E. B. şi mai pregǎteşte încǎ douǎ, cu douǎ personalitǎţi foarte cunoscute. I-am sugerat sǎ consulte cele douǎ cǎrţi de “convorbiri”, realizate de Daniel Cristea-Enache, cu Octavian Paler şi cu Gabriela Melinescu. Am invitat-o la întâlnirea cu unul din foştii preşedinţi ai României, pe care o voi avea, în 1 iunie a.c., împreunǎ cu cei 32 de studenţi pe care îi duc în excursia de la Bucureşti. Sper sa ne vedem la simpozionul nostru de jurnalism, din octombrie a.c., la care este invitata de onoare.

          *Prietenul Geo Clitan, de la Universitatea de Vest din Timişoara, mǎ invitǎ sǎ fac parte din bodul unei ample conferinte internaţionale, care va avea loc la Timişoara, în 18-20 iunie 2012. Am acceptat cu plǎcere, mai ales cǎ lucrǎrile prezentate se vor publica la o cunoscutǎ editurǎ din strǎinǎtate.

            *Ambasada SUA la Bucuresti şi American Corner Cluj mǎ invitǎ, pentru joi, 17 mai, la o masǎ rotundǎ cu caricaturistul politic Kevin «KAL» Kallaugher, grafician editorial pentru prestigioasa revista The Economist si pentru cotidianul The Baltimore Sun.

          “Kevin Kallaugher – se spune în invitaţie –, care a inaugurat în urmǎ cu douǎ zile o expoziţie cu lucrǎrile sale, la Muzeul Naţional de Artǎ Contemporanǎ din Bucureşti, va susţine o prezentare despre vasta sa experienţǎ în jurnalism, din punctul de vedere al unui grafician satiric, despre importanţa caricaturilor politice în cadrul procesului electoral,  tehnici grafice folosite şi practica sa în domeniul animaţiei 3D în timp real. <<KAL>> va rǎspunde apoi întrebǎrilor din partea celor prezenţi.” Desigur cǎ mǎ voi duce împreunǎ cu studenţii noştri, dar cu atâtea lansǎri, întâlniri şi conferinţe, când sǎ mai şi scrii?

          *Mǎ uit rar la meciurile de fotbal, doar la cele cu mizǎ foarte mare. Asearǎ a avut loc, la Bucureşti, pe Naţional Arena, finala UEFA Europa League, ediţia 2012, disputatǎ între douǎ echpe spaniole: Atletico Madrid şi Athelic Bilbao. A câştigat prima echipǎ, vizibil mai bunǎ, cu 3-0. Ce m-a uluit a fost capacitatea noastrǎ organizatoricǎ de a gǎzdui asemenea competiţii de anvergurǎ, transmise în peste o sutǎ de ţǎri. Gazonul stadionului a fost impecabil, nu ca la inaugurarea acestuia, cu echipa naţionalǎ a Franţei, când ne-am fǎcut de râs (de gazon s-a ocupat atunci firma unui politician!). Acum totul a fost aproape impecabil (zic aproape, fiindcǎ, în prima reprizǎ, doi olteni au intrat, pentru câteva minute, pe teren, arbitrul fiind obligat sǎ opreascǎ meciul, pânǎ la prinderea acestora). Se spune cǎ jucarea acestei partide la Bucureşti se datoreazǎ prieteniei pe care Mircea Sandu, preşedintele Federaţiei Române de Fotbal, o are cu preşedintele UEFA, Michel Platini. Pentru asemenea realizare, pentru ce a fǎcut Mircea Sandu pentru imaginea României, acesta ar merita sǎ primeascǎ cea mai înaltǎ distincţie din partea Preşedintelui României!

          Presa a fǎcut mult caz de faptul cǎ mulţi spanioli (chiar şi un oficial!) au confundat capitala României cu Budapesta. Se mai spune cǎ mulţi suporteri ai celor douǎ echipe au ajuns la … Budapesta pentru meci! Dar oare noi ştim toate datele geografice despre ţǎri mai indepǎrtate?

          În concluzie, evenimentul de asearǎ a demonstrat cǎ nu este, încǎ, totul pierdut pentru România!

Adaugă comentariu