La 9,30, autocarul ne ia din faţa hotelului nostru, 5KLevi, pentru a merge în localitatea Rovaniemi (cam 170 de km), capitala Laponiei, iar de acolo în Santa Claus Willage (Satul lui Moş Crăciun), circa 7 km. Laponia nu este propriu-zis o ţară, ci o regiune, care se întintde pe patru ţări: Norvegia, Suedia, Finlanda şi Rusia. În 1985, localitatea Rovaniemi a fost declarată oraşul oficial al lui Moş Crăciun (profitându-se, evident de peisajul hibernal de aici şi de prezenţa renilor. Apropo de reni, ni s-a spus că numărul acestora este mai mare decât al locuitorilor! Într-adevăr, oraşul Rovaniemi are 180.000 de locuitori şi 200.000 de reni!). Fiind luna decembrie, o zi durează aici doar patru ore: soarele răsare la ora 10,00 şi apune la 14,00.
Drumul pe care înaintăm este doar deszăpezit, nu este dat cu antiderapant, dar asta nu împiedică autocarele şi maşinile în general să circule cu peste 100 de km pe oră, să se depăşească etc. Interensându-ne cum este posibilă această performanţă, am aflat că tot secretul stă în anvelopele maşinilor, fabricate anume pentru astfel de drumuri, cu elemente metalice în structura lor, care le asigură o aderenţă totală. Pe drumuri normale, cu asfaltul la vedere, nu ar putea circula cu această viteză, fiindcă nu ar avea aderenţă.
De o parte şi de alta a drumului vedem liziere de păduri relativ tinere (se vede că au fost plantate de om), formate din brazi şi mesteceni. Ni se spune că peste 80% din suprafata Finlandei este acoperită de păduri, ţara fiind mare exportatoare de cherestea. Din loc în loc, pe ambele părţi ale drumului, vedem căsuţe sau cabane, toate cu ornamente de sărbători şi cu drumul de acces curăţat. Trecem pe lângă sau peste multe lacuri, ceea ce nu ne miră, Finlanda fiind cunoscută, cum spuneam, şi ca ţara celor o mie de lacuri. Toate sunt îngheţate, iar stratul de gheaţă, ne asigură Raul, este de circa 30-40 de cm.
Ne oprim, pentru o jumătate de ora, la Popasul Lohinlovi, pentru cafea, sucuri, gustări şi toaletă.
Mergem mai departe şi ajungem în centrul localităţii Rovaniemi, autocarul oprindu-se într-un loc special pentru parcare. Raul ne arată casa lui Moş Crăciun, cu un acoperiş ţuguiat, care ne aduce aminte de bisericile maramureşene de lemn. Este luminată şi încadrată de ornamente cu lumini multicolore. Ni se spune că, pentru a-l vedea pe Moş Crăciun, trebuie să îţi faci o programare online, după care ai de aşteptat câteva ore, pentru a-l vedea cu adevărat. Întâlnirea propriu-zisă este de doar două-trei minute, nu poţi face fotografii, dar primeşti una „oficială”, contra sumei de 50 de euro. Moş Crăciun poate fi întâlnit şi în casă, şi la biroul său, ceea ce îi poate „confuza” pe cei mici, care n-ar înţelege cum există doi Moşi Crăciun!
Renunţăm. La câteva sute de metri, este Casa Crăciuniţei, de fapt un restaurant în toată regula, unde am intrat fără probleme, numai că toate locurile erau ocupate.
Ajungem şi la punctul 0 al oraşului, unde există, pe o clădire, fixată o cameră video, prin care putem fi văzuţi de către cei de acasă, dacă aceştia au un anumit link, pe care trebuie să îl acceseze în timp real. Ne reuşeşte figura, cu Ioana, Ina şi Mary, avertizate telefonic înainte. E o chestiune comercială, desigur, dar de mare efect.
Tot aici sunt şi doi stâlpi, care marchează Cercul Polar. Până la Polul Nord propriu-zis mai sunt circa 2500 de km. Firmele organizatoare de călătorii la acest punct oferă călătorilor diplome de exploratori, care au ajuns la Polul Nord! Primim amândoi un Atestat de explorator al Nordului, din partea firmei Christian Tour, cu următorl text:
„Se confirmă cu mândrie că deţinătorul acestui atestat a trecut cu brio dincolo de Cercul Polar Arctic, înfruntând frigul, zăpezile şi selfie-urile la temperaturi scăzute, cu un zâmbet demn de un adevărat explorator!
Această performanţă dovedeşte nu doar curajul, ci şi pasiunea autentică pentru aventură şi poveşti de neuitat.
De astăzi, călătorul face parte din clubul exclusivist al celor care au cucerit Nordul şi s-au întors cu inima caldă!
Îi mulţumim că a ales Christian Tour şi îl aşteptăm cu nerăbdare în alte aventuri incitante, în întreaga lume!
Data: 15.12. 2025” (ştampila firmei)
Ne gândim imediat la compatriotul nostru, Emil Racoviţă, numai că el a explorat Polul… Sud!
Zona este plină de mici căsuţe, cum sunt cele de la la Târgurile de Crăciun de la noi, de unde poţi cumpăra de regulă turtă dulce, foarte populară aici. Găsim şi magazine pentru suveniruri. Alina cu Tudor ne fac cadou două ghiduri cu Finlanda şi Laponia, care ne ajută pentru însemnările noastre de călătorie. Intrăm într-o cafenea şi savurăm un pahar de vin roşu, fiert cu scortişoară şi cuişoare.
Nu mai e timp pentru vizitarea Muzeului Arcticum şi nici a Oficiului Poştal, unde sosesc toate scrisorile din lume, pentru Moş Crăciun (şi care oricum era închis la ora aceea). Ţările din care soseşte corespondenţa au câte o căsuţă într-un raft din interior, între care e şi România. De aici am fi putut trimite acasă scrisori şi ilustrate, cu o ştampilă având insemnele lui Moş Crăciun.
La 16,30 suntem deja în autocar, pentru întoarcerea acasă, la hotel. Seara mergem la un restaurant din apropierea hotelului, unde luăm, cu 29 de euro, câte o porţie de pui prăjit, garnitura fiind formată din cartofi la tigaie, iar ca băutură, după preferinţe, o bere locală sau un pahar de vin fiert.
La ora 21,00 deja ne-am culcat, uşor obosiţi, fără să mai putem citi ceva sau să vedem vreo emisiune, la televizorul din cameră. Şi sauna a rămas neatinsă, deşi ni s-a explicat cum o putem folosi.