La deschiderea celei de-a XXIII-a Conferinţe anuale AUDEM (Duminicǎ, 28 octombrie 2012)

L

             Azi, când m-am trezit şi m-am uitat pe geam, din camera 420 a Hotelului Ibis, am vǎzut zǎpada aşternutǎ, pe timpul nopţii, pe clǎdiri, pe maşini, pe arbori, peste tot. E a doua oarǎ când prima zǎpadǎ a toamnei este legatǎ de conferinţa AUDEM (am mai trǎit aceastǎ experienţa la Kielce, în 2007).

            Înainte de masǎ, mi-am prezentat comunicarea Communication, Manipulation and Censorship in Romania in Ceauşescu’s Time şi am moderat secţiunea IB, cu tema Political, Social & Educational Developments in Central & Eastern Europe, iar dupǎ masa de prânz am fost la deschiderea oficialǎ a conferinţei. Au participat la deschidere, care a avut loc în Sala de festivitǎţi a Regiunii Swietokrzyskie: prof. univ. dr. John Ryder, profesor de filosofie, actualmente prorector la American University of Ras Al Khaimach din Emiratele Arabe Unite; Wojciech Lubawski, primarul oraşului Kielce, doamna Bozentyna Palka-Koruba, “voivod” al regiunii Swietokrzyskie (reprezentant al Guvernului în teritoriu, funcţie similara cu instituţia prefectului de la noi), prof. univ. dr. Jacek Semaniak, rectorul Universitǎţii “Jan Kochanowsky” din Kielce, precum şi Julia Watkins, fost preşedinte al AUDEM. Oamenii politici polonezi (primarul şi doamna “voivod”) au vorbit în polonezǎ (fiind necesar un interpret), retrǎgându-se imediat dupǎ cuvântul de salut. Vǎd cǎ şi la ei, ca şi la noi, unii oameni politici sunt foarte ocupaţi şi nu vorbesc limbi strǎine!

          Dupǎ masǎ ne-am reunit la o sesiune plenarǎ, cu tema Higher Education in an Unsettled World, moderator fiind Henry Steck, de la State University of New York, iar conferenţiar (“plenary speaker”) – John Ryder, un alt prieten al meu şi al UBB. A urmat recepţia oficialǎ, care nu a fost succedatǎ, cum s-a întâmplat la toate conferinţele AUDEM, de un program artistic, eventual folcloric.

          Desigur cǎ mi-am amintit de prima mea participare la o conferinţǎ AUDEM, la Praga, în 1996, unde i-am cunoscut pe John Ruder şi Henry Steck. Doamne, cum trece timpul!

Adaugă comentariu