Anul acesta se împlinesc douǎ decenii de la înfiinţarea, de cǎtre Ana Blandiana şi Romulus Rusan (amândoi fii ai unor deţinuţi politici), a Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, de la Sighet, instituţie aflatǎ sub egida Consiliului Europei şi nominalizatǎ, de acelaşi Consiliu, printre primele trei locuri ale memoriei europene, alǎturi de Memorialul de la Auschwitz şi Memorialul Pǎcii din Franţa. Pentru a marca acest jubileu, au fost organizate deja numeroase activitǎţi: conferinţe, tipǎrirea unor cǎrţi de profil (cum ar fi cea dedicatǎ de scriitorul german Hans Bergel, fost deţinut politic, fratelui sǎu, Erich Bergel, şi el fost deţinut politic, muzician şi dirijor principal al Filaromicii clujene, discipol al lui Antonin Ciolan – O viaţǎ de muzician: Erich Bergel, Fundaţia Academia Civicǎ, Bucureşti, 2013, carte pe care Doamna Michaela Bocu a recenzat-o competent în Fǎclia – an XXIV, nr. 6855, joi, 23 mai 2013, p. 6), vernisaje (la Bucureşti a fost prezentate expoziţiile “Un cimitir programt – Canalul Dunǎre-Marea Neagrǎ, respectiv “Memoria ca formǎ de justiţie” (care a fost prezentată anterior la Parlamentul European din Bruxelles), organizarea, la Sighet, cu prilejul Înǎlţǎrii, a Zilei Porţilor Deschise (13 Iunie), când se va lansa şi volumul Copilǎria, ca luptǎ de clasǎ – la a cǎrui realizare au contribuit şi numeroşi studenţi clujeni jurnalişti şi doctoranzi ai Şcolii Doctorale de Ştiinţe Politice şi ale Comunicǎrii, din cadrul UBB –, toate aceste acţiuni culminând cu întâlnirea, în intervalul 12-16 iulie, la Sighet, a unei bune pǎrţi dintre istoricii (români, francezi, germani, englezo, americani, polonezi, cehi, maghiar etc.) care au conferenţiat, de-a lungul celor 15 ediţii ale Şcolii de Varǎ de la Sighet şi care se va încheia cu o conferinţa de presǎ , organizatǎ la sediul Reprezentanţei Uniunii Europene din România, ocazie cu care se va lansa şi emisia de monede scoasǎ de Banca Naţionalǎ a României, cu prilejul jubileului.
Un punct important din galeria acestor manifestǎri l-a constituit Concertul festiv, organizat, la mijlocul lunii mai a.c., la Ateneul Român, de cǎtre Fundaţia Academia Civică, în parteneriat cu Filarmonica „George Enescu”, concert care a cuprins Recviemul în Re minor, K. 626, de Mozart, în interpretarea Orchestrei şi a Corului Filarmonicii, sub bagheta lui Horia Andreescu şi Iosif Ion Prunner. Solişti: Irina Iordǎchescu, Sidonia Nica, Ionuţ Popescu şi Marius Boloş.
Concertul a fost precedat de vernisarea, în holul Ateneului, a expoziţiei „Memoria ca formă de justiţie”, prezentatǎ de Romulus Rusan, care a fǎcut o sinteticǎ trecere în revistǎ a ororilor regimului comunist, povestind fapte incredibile privind metodele de torturǎ, cinismul torţionarilor etc. (am aflat, de pildǎ, cǎ Vasile Ciolpan, fost comandant al “închisorii miniştrilor”, de la Sighet, a folosit scândura destinatǎ confecţionǎrii sicrielor celor decedaţi, pentru a-şi face … mobilǎ în casa proprie!!). Cu acest prilej, a fost lansat şi volumul Cartea morţilor din închisori, lagǎre, deportǎri. Coordonare şi studiu introductiv: Romulus Rusan. Colaboratori: Ioana Boca, Virginia Ion, Angela Bilcea, Andreea Cârstea. Editor: Virginia Ion, Fundaţia Academia Civicǎ, Bucureşti, 2013), un dicţionar la care s-a lucrat cinci ani şi care cuprinde numele celor celor decedaţi în anchete, închisori, colonii de muncă şi deportări, în perioada 1945-1989.
La concert au fost prezenţi foşti deportaţi şi deţinuţi politici (unii dintre aceştia au fost aşezaţi, în mod simbolic, în Loja Regalǎ), ambasadori, oameni de culturǎ, scriitori, jurnalişti, colaboratori şi parteneri ai Fundaţiei Academia Civicǎ (i-am recunoscut pe Alex Ştefǎnescu, Geta şi Gabriel Dimisianu, Lucia Hossu Longin, Dan Grigore), politicieni (Radu F. Alexandru, Nicolae Noica, fost ministru al Lucrǎrilor Publice, la a cǎrui propunere Parlamentul României a votat Legea nr. 95/1997, potrivit cǎreia Memorialul de la Sighet a devenit obiect de importanţǎ naţionalǎ, precum Centrul Eminescian de la Ipoteşti ori Complexul Brâncuşi de la Tg. Jiu), cadre didactice universitare şi alţii. Dintre clujeni, au participat profesorii Ioan Drǎgan, directorul Arhivelor Naţionale din Bucureşti, Virgil Ţârǎu, vicepreşedinte al CNSAS, Ioana Both, de la Facultatea de Litere.
Concertul a fost deschis de Andrei Dimitriu, directorul general al Filarmonicii “George Enescu”, dupǎ care a luat cuvântul Doamna Ana Blandiana, care a spus:
“Excelenţele Voastre, Doamnelor şi Domnilor Ambasadori,
Stimaţi foşti deportaţi şi deţinuţi politici,
Dragi colaboratori şi parteneri ai Academiei Civice şi ai acestui concert,
Iubiţi oaspeţi,
Înainte de toate, vreau să vă mulţumesc, emoţionată, că vă aflaţi în această sală, pe care am vrut-o, în mod simbolic, ocupată de elitele de azi, pentru a celebra Memorialul Victimelor Comunismului, victime al căror nesfârşit şir a început prin distrugerea la Sighet a elitelor României interbelice.
Suntem aici pentru a marca aniversarea de 20 de ani a primului Memorial al Victimelor Comunismului din lume. Ne-am întrebat, la început, dacă nu e lipsă de modestie să organizăm acest jubileu, sărbătorind rezultatul propriilor noastre eforturi. Dar ne-am răspuns că adevărata semnificaţie a acestui memento nu este nici succesul unui proiect (e vorba, de altfel, mai mult de un miracol decât de un succes, pentru că, de fapt, în condiţiile ultimelor două decenii, firesc ar fi fost să nu reuşim), nici chiar faptul că este primul de acest fel din lume. Adevărata semnificaţie este mult mai profundă şi nu ne priveşte doar pe noi, ci pe toată lumea.
În momentul în care, în 1993, Consiliul Europei – una dintre instituţiile definitorii ale Europei – a luat sub egida sa proiectul, el şi-a asumat în mod instituţional punctul de vedere al victimelor comunismului asupra istoriei. Cartea neagră a comunismului nu apăruse încă – şi atunci când a apărut, peste câţiva ani, a declanşat în Franţa un imens scandal –, iar România, din pricina mineriadelor, nu era membră nici a Consiliului Europei încă. În această atmosferă, gestul Consiliului Europei a fost unul aproape revoluţionar, declanşând un proces de transformare a mentalităţilor, care, în anii următori, avea să prindă viteză. Aceasta este tema profundă a jubileului de azi, acesta este momentul pe care îl sărbătorim, momentul din care istoria secolului trecut, şi chiar a celui prezent, a început să fie înţeleasă şi din perspectiva victimelor comunismului. Acestei esenţiale schimbări de perspectivă i se datorează nominalizarea din 1997 a Memorialului Sighet, alături de Memorialul de la Auschwitz şi de Memorialul Păcii din Franţa, printre primele trei locuri ale memoriei europene, ca şi extraordinara frază din discursul preşedintelui Parlamentului european Jerzi Buzek, la deschiderea la Bruxelles a expoziţiei noastre “Memoria ca formă de justiţie”, în care vorbeşte despre foştii deţinuţi politici ca despre <<adevăraţii eliberatori ai Europei>>.
Suntem aici împreună, pentru ca, în mijlocul lumii tot mai blazate de consum, tot mai indiferente, atât la suferinţele trecutului, cât şi la pericolele viitorului, această aniversare să producă o tresărire de conştiinţă şi, mai ales, să ne încurajăm unii pe alţii, în certitudinea că istoria nu poate face marche arrière.”
P.S. Multumesc Doamnei Ioana Boca, Director executiv al Fundatiei Academia Civica, pentru fotografiile trimise si pentru transcrierea discursului Doamnei Ana Blandiana.