S-a nimerit ca astǎzi sǎ mǎ vǎd cu trei jurnalişti, mai mult sau mai puţin cunoscuţi în spaţiul românesc, dar foarte valoroşi în meseria pe care o practicǎ.
Am început, dimineaţa, cu Domnul Nicolae Melinescu, cu care am, de mai mulţi ani, excelente relaţii de colaborare. A participat la ultimele cinci simpozioane de jurnalism, organizate de mine, colaborând la volumele aferente. Mi-a fǎcut cunoştinţǎ cu domnia sa, prin 2005, colega mea, Andreea Mogoş. Imediat l-am invitat la facultate, pentru o conferinţǎ, susţinând apoi mai multe cursuri la noi. I-am dedicat un numǎr din Învǎţǎmântul jurnalistic clujean. Îl ştiam înainte de 1989, în calitate de crainic la TVR. În ciuda recunoaşterii şi a prestigiului pe care îl are, m-a uimit la domnul Nicoale Melinescu modestia, caracterul, bunul simţ, calitǎţi care fac casǎ bunǎ cu inteligenţa, talentul şi modul profesionist în care îşi face meseria. Nu întâmplǎtor, cunoscuta prezentatoare, Andreea Esca, recunoştea câştigul pe care l-a avut în urma audierii unor cursuri susţinute de domnul Nicolae Melinescu.
Întors recent de la Washington, domnul Melinescu mi-a promis cǎ vine cu plǎcere la simpozionul nostru din toamna acestui an, dedicat obiectivitǎţii în jurnalismul românesc, propunându-mi chiar nume noi de posibili participanţi (cum ar fi Doamna Monica Svirjinschi, cunoscuta ziaristǎ, pe care o ştiam de la Scânteia tineretului, unde a lucrat mulţi ani). Am discutat şi despre proiectul Muzeului Naţional al Mass-Mediei, care i se pare o idee excelentǎ (mi-a promis cǎ îmi va dona, pentru muzeu, toate diplomele pe care le-a primit de la CNN). Am avut ocazia sǎ o cunosc şi pe distinsa Doamnǎ Cecilia Melinescu, interesatǎ de un doctorat despre publicistica lui Lucian Blaga.
A doua întâlnire a fost cu Doamna Iulia BADEA-GUERITEE, cu care am avut o foarte bunǎ colaborare pe vremea când lucra la Transilvania Expres. Apoi a plecat în Franţa, unde a avut mai multe “joburi”, revenind apoi în presǎ (în cea francezǎ, dar cu multe colaborǎri la Dilema veche şi alte publicaţii româneşti). Mi-a spus cǎ a fost în Transnistria, cǎ situaţia de acolo nu este asa cum o percepem noi de aici şi cǎ autoritǎţiule transitrenme au lǎudat-o pentru obiectivitatea unor articole despre Transnistria. Spre deosebire de alţi români care “s-au sǎturat de România”, Iulia nu-şi ponegreşte ţara a cǎrei cetǎţenie a pierdut-o, dimpotrivǎ, laudǎ progresele realizate la noi, vrea sǎ schimbe imaginea proastǎ a românilor din Franţa, sǎ punǎ în evidenţa valorile reale româneşti (se bucurǎ de premiile literare luate de scriitoarele din Cluj, Marta Petreu şi Florina Iliş, regretând cǎ nu le-a putut întâlni în scurtul sǎu popas clujean.
În fine, seara am vǎzut emisiunea “Economia este viaţǎ”, de la The Money Channel, realizatǎ de domnişoara Eveline Pǎuna. Invitatul emisiunii a fost profesorul Mihai Coman, fostul decan la Facultǎţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicǎrii din Bucureşti, care mi-a şi spus, vineri, de aceastǎ emisiune, pe care am vǎzut-o doar azi, în reluare. Pe lângǎ faptul cǎ este foarte frumoasǎ, asa cum trebuie sǎ fie orice prezentatoare, domnişoara Eveline Pǎuna mai are câteva calitǎţi, care lipsesc multor realizatori de emisiuni: este foarte documentatǎ în privinţa vieţii şi activitǎţii invitatului, ştie sǎ asculte şi nu îşi întrerupe interlocutorul. În plus, multe întrebǎri vizeazǎ laturi mai puţin cunoscute ale personalitǎţîlor invitate, fǎrǎ a cǎdea în frivolitate şi cancan.
Atât Doamna Iulia Badea-Gueritee, cât şi Domnişoara Eveline Pǎuna mi-au promis cǎ vor veni la simpozionul despre obiectivitatea în jurnalismul românesc.