Este indiscutabil cǎ punctul central al excursiei noastre la Bucureşti l-a reprezentat întâlnirea cu Preşedintele României, Domnul Ion Iliescu. Aceastǎ întâlnire a fost posibilǎ, în primul rând, graţie ajutorului acordat de Doamna A.S., doctorandǎ a Universitǎţii “Babeş-Bolyai”, care, printre multe alte calitǎţi, are şi un excepţional cult al prieteniei. Cu aproape un an în urmǎ, A. a fǎcut primele tatonǎri, soldate cu un rǎspuns, în principiu, afirmativ. Apoi “m-a dat” pe mâna domnului Ionuţ Vulpescu, secretar executiv al Partidului Social Democrat din România şi unul din consilierii Preşedintelui, cu care am avut o foarte bunǎ colaborare, inclusiv în stabilirea unor detalii tehnice privind aceastǎ întâlnire. (O parantezǎ, pentru a vedea ce micǎ este lumea şi cât de important este sǎ fii în viaţǎ corect şi onest. În aprilie anul trecut am publicat, împreunǎ cu 9 studenţi, volumul Fǎnuş Neagu, Interviuri, ediţie care antologa 37 de interviuri, ultimul fiind realizat de Ana-Maria Vulpescu. Prin domnul Marius Tucǎ, am cerut permisiunea de a reproduce interviul fǎcut de doamna Ana-Maria Vulpescu. Abia acum am aflat cǎ dânsa este soţia domnului Ionuţ Lupescu!).
Întâlnirea a fost programatǎ pentru ora 10,00, în fosta casǎ a marelui diplomat român, Nicolae Titulescu, de pe Şoseaua Kiseleff, nr. 47, casǎ devenitǎ, din 1998, sediul Fundației Europene Titulescu și al Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale. Sunt invitat în biroul directorului fundaţiei, Domnul George G. Potra, fiind de faţǎ şi domnul Adrian Marius Dobre, director la Camera de Comerţ Britanico-Românǎ. Domnul Ionuţ Lupescu mǎ prezintǎ Preşedintelui, care este amabil şi zâmbitor, aşa cum îl ştiam din presǎ. Mǎ întreabǎ ce face profesorul Ion Vlad, fost Rector al Universitǎţii “Babeş-Bolyai”, pe care îl cunoaşte bine, dupǎ care îi ofer câteva cǎrţi pe care i le-am adus, coordonate sau scrise de mine: Cenzura în România (Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2012; Un ardelean la Bucureşt (Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2011); Întâlnirile mele cu Iorgu Iordan. Scrisori şi interviuri. Cu un Argument de Acad. Marius Sala, vicepreşedinte al Academiei Române (Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2011); Incursiuni în istoria presei româneşti (Editura Accent, Cluj-Napoca, 2008); Ion Lǎncrǎnjan, Interviuri, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2o12. Ştiind cǎ a cunoscut-o şi a apreciat-o pe scriitoarea Cella Serghi, i-am oferit şi cea mai completǎ monografie dedicatǎ celei care a scris romanul Pânza de pǎianjen, şi anume Cella Serghi. Viaţa ca rescriere (Editura Accent, Cluj-Napoca, 2010), scrisǎ de Doina Rad. I-am mai dǎruit un exemplar din cel mai recent numǎr al Revistei române de istorie a presei, cu multe materiale interesante, dupǎ cum mi-a confirmat şi domnul Nicolae Melinescu, precum şi un exemplar din revista Tribuna.
Ne-am dus apoi în sala de conferinte a fundaţiei, unde domnul Preşedinte a dat mâna cu fiecare din cei 32 de studenţi participanţi, dupǎ care a urmat, timp de aproape douǎ ore, un dialog extrem de interesant între studenţi şi prestigiosul nostru interlocutor. Reţin câteva întrebǎri puse de studenţi: evocarea anilor de copilǎrie, având în vedere cǎ era 1 Iunie (Bianca Miulescu), şi a celor de studenţie (Corina Mihǎşan); pǎrerile pe care le are despre presa româneascǎ actualǎ (Monica Oltean); ce crede domnia sa despre viitorul presei scrise, tot mai concuratǎ de mediul on-line (Csasar Kristina); ce pǎrere are despre jurnalismul practicat pe bloguri, având în vedere faptul cǎ şi domnia sa şi-a creat un blog (Alina Bejinariu); care crede cǎ a fost cea mai mare realizare ca Preşedinte al României (Isabela I. Latiş); ce carierǎ şi-ar fi dorit sǎ aibǎ, dacǎ nu ar fi fost implicat în politicǎ (Cosmin Dumitrache); ce sfaturi ar da viitorilor jurnalişti (Berecz Imola); care a fost motivul pentru care a ales sǎ facǎ politicǎ (Clara Ion) etc. În stilu-i caracteristic, Preşedintele a rǎspuns la toate întrebǎrile, cu sinceritate şi vǎditǎ plǎcere, exprimându-şi regretul cǎ nu mai poate continua dialogul cu studenţii clujeni, fiindcǎ, la ora 12,00, urma sǎ fie lansatǎ, la Bookfest, lucrarea Constituţia României 1991. Documente, de Teodora Stănescu Stanciu şi Gheorghe Neacşu, lucrare apǎrutǎ sub egida Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Domnul Preşedinte a oferit fiecǎrui student, la despǎrţire, câte un exemplar cu autograf din mai multe lucrǎri ale domniei sale: Fragmente de viaţǎ şi de istorie trǎitǎ (Editura Litera Internaţional, Bucureşti, 2011); Criza şi consecinţele ei (Editura Semne, Bucureşti, 2009); Marele şoc din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tismǎneanu. Despre comunism, postcomunism, democraţie. Prefaţǎ de prof. Dinu C. Giurescu, Editura Enciclopedicǎ, Bucureşti, 2004 – inclusiv ediţia în limba francezǎ a cǎrţii); Revoluţia românǎ (Editura Presa internaţionalǎ, Bucureşti, 2001); Concluziile forumului consacrat elaborǎrii strategiei dezvoltǎrii durabile a României (Bucureşti, f.e., 2005) Revoluţie şi reformǎ (Editura Enciclopedicǎ, Bucureşti, 1994).
I-am fǎcut, în final, Domnului Preşedinte douǎ propuneri: ca unul dintre studenţii mei sǎ realizeze o antologie din interviurile domniei sale (începând cu cel luat de Nicolae Manolescu şi publicat în România literarǎ, an XXII, nr. 27, 5 iulie 1990, pânǎ la interviuri mai recente) şi, de asemenea, dacǎ acceptǎ un interviu pentru revista Tribuna, Domnul Preşedinte fiind de acord cu ambele propuneri. În final a fost rugat sǎ scrie câteva cuvinte în Cartea de Onoare a facultǎţii şi sǎ facǎ o fotografie de grup cu studenţii jurnalişti, ambele dorinţe fiindu-ne îndeplinite.
Sunt absolut convins cǎ, dincolo de simpatiile şi opţiunile politice ale studenţilor, în mod normal diferite, aceastǎ întâlnire cui Preşedintele României, Domnul Ion Iliescu, va rǎmâne pentru toţi cei prezenţi ca o amintire de neuitat.
În celebrul Studiou 4 al Televiziunii Române, alǎturi de Gabriel Giurgiu
Dupǎ întâlnirea cu Preşedintele Ion Iliescu, urmǎtorul popas fǎcut a fost la Televiziunea Românǎ, unde am fost întâmpinaţi de cunoscutul realizator TV, Gabriel Giurgiu, care, pe post de ghid, ne-a prezentat, într-un mod atipic (respectiv cu umor şi numeroase înţepǎturi la adresa unor televiziuni concurente), instituţia unde lucreazǎ de 20 de ani. Am vizitat studiourile de unde se transmit jurnalele de ştiri, cele în care se produc sau se produceau emisiunile-brand ale TVR (Surprize surprize…, Ne vedem la TVR, La Mustaţǎ etc.), grupurile de montaj, regiile de emisie, am aflat lucruri interesante privind funcţionarea şi finanţarea televiziunii publice. Am trecut şi prin atelierele de confecţionat decoruri şi prin cel de vopsitorie, amfitrionul nostru încercând sǎ ne facǎ sǎ înţelegem cum stǎ treaba cu cei 79 de eurocenţi pe care îi plǎtim lunar, în contul abonamentului la TVR (cea mai micǎ taxǎ din Europa!), şi de ce TVR are 3200 de angajaţi, care “sug sângele poporului”, cum ne-a repetat, de mai multe ori, cu umor, domnul Gabriel Giurgiu.
Am ajuns şi în celebrul Studio 4 al televiziunii, de unde au fost transmise primele imagini ale Revoluţiie Române, în 22 decembrie 1989, unde Mircea Dinescu va rosti, plin de emoţie: “Fraţilor, poporul a învins! Armata română a trecut de partea noastră!”, iar Ion Caramitru i-a spus lui Dinescu: “Mircea, te prezinţi şi tu spui, arăţi, arăţi că lucrezi. “, expresie care a intrat în mentalul colectiv sub forma “Mircea, fǎ-te cǎ lucrezi!”. Tot aici, Ion Iliescu a citit declaraţie a Frontului Salvǎrii Naţionale.
Nimic nu mai aminteşte aici de evenimentele petrecut în urmǎ cu 22 de ani. Dacǎ aş fi director al TVR, aş dispune ca acest studio sǎ devinǎ o salǎ-muzeu, cu decorul iniţial, cu fotografii ale momentului, cu filmul acelor secvenţe extraordinare, cu declaraţiile “fierbiunţi” ale acelui decembrie rece. Domnul Gabriel Giurgiu ne aratǎ încuietorile de la uşa studioului, masive, ca la porţile vechilor cetǎţi medievale, explicându-ne cǎ nu ar fi fost posibil accesul mulţimii în acest studiou, dacǎ cineva din interior nu ar fi deschis uşa masivǎ. Când ieşim din celebrul studiou, ne trece prin faţa doamna Daniela Zeca-Buzura, directorul canalului TVR Cultural, participantǎ la mai multe simpozioane organizate de mine la Cluj, pe care o rog sa facǎ o fotografie cu grupul studenţilor clujeni.
Apoi ne luǎm rǎmas bun de la amfitrionul nostru, cǎruia i-am promis cǎ îi voi trimite mai multe articol de specialitate, care aratǎ cǎ forma corectǎ este “mass-media româneascǎ”, nu “mass-media româneşti” (cum susţine domnia sa), pentru cǎ substantivul mass-media s-a adaptat sistemului morfologic al limbii române.