După vizita de la Panaguda, mai înaintăm câteva sute de de metri şi găsim o altă casă izolată, unde forfoteau mai mulţi pelerini. E vorba de Sfinta Chilie a Cuviosului Hristodoulos din Patmos, aparținând Sfintei Mănăstiri Cutlumuș, care arată ca o casă ţărănească, fără gard de jur împrejur, cu un fel de verandă, lăngă ea fiind un pom uriaş, pe care este bătută o cruce din lemn.
Intrăm în vestibul, iar de aici în arhondaric (clădire sau aripă a unei clădiri dintr-o mănăstire ortodoxă, rezervată oaspeților, care este şi dormitorul bătrânului monah), unde se afla deja o delegaţie de ucraineni, însoţită de doi preoţi. După pungile de plastic atârnate în cuier, am dedus că în casă trăia cineva. Părintele Florin nu ne-a spus cine stă aici, ca să ne facă o surpriză: era Gheronda Gavriil Cutlumuşiatul, fost ucenic al Sfântului Paisie Aghioritul.
Cum eu apucasem să intru în arhondaric, am rămas în camera acestuia, plină de cărţi, reviste, dactilograme, citate înrămate, icoane etc., aflate într-o oarecare dezordine. Părintele Gavriil şedea pe pat, din motive de sănătate şi vârstă (cred că are peste 80 de ani). Discuţia cu ucrainenii s-a desfăşurat în limba greacă, dar un părinte traducea din greacă în ucraineană şi invers. Cum ucraineana este atât de asemănătoare cu rusa, am înţeles aproape totul, cu excepţia termenilor religioşi.
Discuţia a durat destul de mult, vorbindu-se preponderent despre probleme religioase, dar şi despre războiul din Ucraina şi provocările pe care le are Biserica Ortodoxă din Ucraina, în contextul războiului.
A urmat delegaţia noastră. I-am rugat pe părinţii ucraineni (unul vorbea bine româneşte) să intermedieze comunicarea dintre noi şi Părintele Gavriil, iar aceştia au acceptat.
Aflând că suntem din România, Părintele Gavriil (dspre care am citit undeva că avea la un moment dat o fotografie cu Părintele nostru, Justin Pârvu) ne-a oferit într-o mapă patru pagini în limba română. Dorin şi Dan le-au fotografiat pe toate, aşa că vom putea vedea ce sfaturi (cuvinte de folos) ne-a dat Părintele Gavriil, care, obosit poate şi în urma discuţiei lungi cu ucrainenii, ne-a vorbit puţin, stând întins pe pat.
După ieşirea din chilie, până să ajungem la Kareya, am căutat pe telefon mai multe informaţii despre Gheronda Gavriil şi am aflat că, în 2016, s-a opus Sinodului Ecumenic din Creta, că este de acord să nu fie pomenit Patriarhul Ecumenic în bisericile ortodoxe etc. Mai recent, a trimis o scrisoare deschisă Sfintei Kinotite, în care atrăgea atenţia asupra unor schimbări care au loc în Sfântul Munte Athos. Poziţia Cuvioşiei Sale mi-a amintit de atitudinea monahilor de la Mănăstirea Esfigmneu, care au afîşat un banner cu mesajul: „Ortodoxie sau moarte!”
Nu doresc să intru în polemici teologice, dar reproduc doar începutul scrisorii deschise de care aminteam, care mi se pare interesant:
„Nevrednicul monah Gavriil, cu mila lui Hristos și sub oblăduirea Maicii Domnului, Gheron al Sfintei Chilii a Cuviosului Hristodoulos din Patmos, aparținând Sfintei Mănăstiri Cutlumuș, cu durere în inimă și cu suflet îndurerat declar și pun cu smerenie în fața Purtătorului de grijă al tuturor și Mântuitorului Iisus Hristos, a Apărătoarei noastre, a Sfântului Munte Athos, Preasfânta Fecioară, de Dumnezeu Născătoarea, precum și în fața voastră (membrii Chinotitei – n. trad.) următoarele:
Este dureros și în același timp dezamăgitor să constatăm că actualul Sfânt Munte Athos (adică obștile monahale din el – n. trad.), din apărător și luminător al Ortodoxiei și al civilizației, din loc care a dat mari asceți și personalități cuvioase sfințite, martiri și mărturisitori ai credinței noastre ortodoxe, s-a transformat în mare parte și s-a denaturat, devenind un loc al desacralizării, al ecumenismului sincretist și al prigoanei cumplite a celor lipsiți de putere lumească, din cadrul unor mănăstiri rămase fidele Sfintei Tradiții, care se opun la această cădere nimicitoare în prăpastie.
Vedem astăzi un Sfânt Munte aproape străin și necunoscut, dornic să fie ascultător al unor chemări lumești străine, întotdeauna antiortodoxe, care au ca rezultat răspândirea și între noi a unui comportament nefrățesc, dezbinător și dur din partea celor aflați în poziții de conducere, din partea celor mai puternici împotriva monahilor mai slabi (tineri sau vârstnici), care se opun, conform legilor sfinte valabile până de curând ale acestui Munte cu nume sfânt, în fața extinderii inovațiilor și a ideilor și a comportamentelor secularizate, care urmăresc deja în mod clar denaturarea credinței ortodoxe și a Sfintei Tradiții a Bisericii noastre.
Ca urmare a acestui fapt, era de așteptat ca în problemele actuale și fundamentale ale credinței ortodoxe să se ajungă să fie Sfântul Munte nu numai fără vlagă și tăcut, dar și aprobator și colaborator la răspândirea duhului sincretist și al ecumenismului, având ca scop o cale de urmat, care este străină, nefolositoare și dăunătoare pentru Biserica noastră Ortodoxă, cea lipsită de inovații (dogmatice, canonice, liturgice etc – n. trad.).
Desigur, mare e durerea creștinilor credincioși, care văd cum se surpă și acest ultim meterez al Ortodoxiei. Tare mă tem că, dacă nu ne revenim și nu ne ridicăm din această letargie duhovnicească, riscul va fi pierderea definitivă a mântuirii noastre!”
(Traducere din limba greacă de Pr. Ciprian Staicu)[1]
Pe internet există multe filmuleţe, postate de pelerini, cu Gheronda Gavriil, de-a lungul anilor. Vizionându-le, ne-am dat seama ce vivacitatea avea Părintele în urmă cu zece ani, să spunem. Îşi agrementa cuvintele de folos cu tot felul de exemple, din care am reţinut câteva.
Se spune că o doamnă i-ar fi mărturisit marelui om politic, Winston Churchill:
– Domnule, dacă ai fi fost soţul meu, ţi-aş fi dat otravă să bei!
La care cunoscutul politician a avut următoarea replică:
– Doamnă, dacă ai fi fost soţia mea, aş fi băut otrava aceea!
O întâmplare cu un ofiţer sovietic, comunist şi ateu. El ţine o cuvântare, în care vrea să dovedească inexistenţa lui Dumnezeu.
– Vedeţi acest creion? întreabă el asistenţa.
– Da, îl vedem.
– Înseamnă că creionul există! Vedeţi această carte?
– Da, o vedem.
– Înseamnă că şi cartea există! Dar pe Dumnezeu îl vedeţi?
– Nu îl vedem!, spun cei din sală.
– Înseamnă că Dumnezeu nu există! afirmă satisfăcut ofiţerul
Atunci un cetăţean din sală întreabă dacă poate spune şi el ceva şi obţine aprobarea.
– Îl vedeţi pe domnul ofiţer? întreabă acesta.
– Îl vedem!
– Înseamnă că domnul ofiţer există. Îi vedeţi chipiul?
– Da, îl vedem!
– Deci chipiul există. Îi vedeţi cizmele?
– Da, le vedem!
– Înseană că şi cizmele există. Dar vedeţi creierul domnului ofiţer?
– Nu îl vedem! răspund cei din sală.
– Înseamnă că domnul ofiţer nu are creier!
În fine, o întâmplare cu un tânăr, care şi-a cumpărat o maşină Ferrari şi s-a dus la un preot, pentru sfinţirea maşinii, ca să fie ferită de accidente.
După câteva zile, tânărul face un accident, apoi merge la preot şi îi spune:
– Părinte, sfinţirea maşinii mele nu a fost primită, pentru că, uite, am făcut un accident!
– Dar ce viteză aveai, când s-a produs accidentul? întreabă calm preotul.
– 280 de km la oră!
– E clar! Maşina fost sfinţită pentru viteza maximă de 260 de km!
*
Ne-am îndreptat apoi spre capitala Kareya. Până la ora 16, când venea microbusul, avem timp să intrăm prin magazine. Îmi cumpăr un hamburger şi o sticlă de apă, în contul mesei de prânz (ca şi monahii de la Athos, am învăţat să omitem masa de prânz, obişnuindu-ne cu două mese pe zi).
La ora stabilită, soseşte microbusul. Şoferul curăţă cu peria praful de pe capota şi caroseria maşinii. Se vede că a umblat mult pe drumurile de munte ale Athosului. Ne urcăm şi ne ducem, uşor obosiţi, până la Schitul „Sfântul Nicoale”, unde ne va fi şi masul.
Ajuns în camera noastră, am citit cu atenţie cele patru pagini de la Gheronda Gavriil. Mesajul lor comun este că, uneori, Dumnezeu îl încearcă pe om, dându-i anumite necazuri şi greutăţi.
- Sfatul bătrânului Gavril
(Panaguda – Munte[le] Sfânt)
- Costumele mortului nu au buzunare (ceea ce înseamnă că, atunci când murim, nu vom lua bani cu noi)!
- Am pierdut totul, în afară de ceea ce am dat!
- Nimic nu este al meu, când este doar pentru mine!
- Mâinile unui om, care nu are mâini, sunt mult mai bune decât mâinile unui hoţ!
- Vrei să mori de foame? Închide-ţi ochii şi urechile la durerea umană şi la mizeria umană!
- Bucurie cu ochi care suferă (plâng), pentru o altă persoană care suferă, pentru că va face ochii mai limpezi (mai bine), pentru a vedea raiul!
- Bucurie în mâinile care îmbracă copii mici şi orfanii, pentru că aceste mâini vor deveni aripi pentru a zbura sus!
- Bucurie gurii care rosteşte cuvine mângâietoare şi dulci, căci gura acestora va cânta cu îngerii!
- Bucurie în casa care deschide uşa trecătorului, pentru că această uşa se deschide Sfintei Născătoare de Dumnezeu şi Hristos!
- Am fost născuţi şi creaţi pentr a-L glorifica pe Domnul pe planetă şi pentru a împărtăşi iubirea şi bucuria cu ceilalţi.
- Cunoaştem [că] cea mai mare bucurie din viaţă ete bucuria pe care o simţim când dăm bucurie!
- Săracii şi bogaţii nu se găsesc în casele noastre, ci în inimile noastre!
- Bogat nu este cel care are multe, ci cel care nu are nevoie de multe!
- Săracul nu este cel care nu are nimic, ci cel care vrea multe!
Pe fila a doua, cu simbolul steagului românesc şi sub o cruce, se scria:
- Pentru ca noi să fim binecuvântaţi de Dumnezeu ca indivizi, ca familie, ca naţiune, trebuie să muncim din greu 7 lucruri:
- Spovedanie regulată la un preot.
- Prezenţa regulată la Biserică.
- Sfânta Împărtăşaniedupă binecuvântarea preotului.
- Postul în zilele de miercuri şi vineri, fără ulei, şi altele în zilele pe care le-a stabilit Biserica.
- Caritate (ajutând) pe unii dintre săraci, familiile sărace. Fă fapte bune.
- A studia (a citi) Sfintele Scripturi, chiar şi puţin, 5 până la 10 minute, dar în fiecare zi.
- Rugăciune neîncetată:
Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!
Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne!
- A treia coală avea titlul Sfântul Serafim de Viriţa. O scrisoare către un fiu duhovnicesc, sub care era fotografia Sfântului Serafim de Viriţa.
Textul cuprindea o scrisoare trimisă de către Părintele Serafim unui fiu duhovnicesc, episcop, care era într-o închisoare sovietică.
Este o omilie plină de mângâiere şi bună sfătuire, pe care Dumnezeu Creatorul o adresează omului.
O scrisoare către un fiu duhovnicesc, epsicop, aflat într-o închisoare sovietică
Te-ai gândit vreodată că tot ceea ce te priveşte pe tine Mă priveşte la fel de mult şi pe Mine? Lucrurile care te privesc pe tine sunt la fel de importante ca lumina ochilor Mei. Te preţuiesc atât de mult în ochii Mei (El vorbeşte despre suflet) şi te iubesc la fel de mult; de aceea, e o bucurie atât de specială pentru Mine să te pregătesc şi să te încerc. Când ispitele şi vrăjmaşul vin peste tine, revărsându-se precum un râu asupra ta, vreau să ştii că aceasta a fost de la mine.
Vreau să ştii că slăbiciunea ta are nevoie de tăria Mea, iar scăparea şi izbăvirea ta stau în a Mă lăsa să am grijă de tine. Ia aminte, când eşti cuprins în vâltoarea împrejurărilor grele, între oameni care nu te înţeleg, care nu iau în seamă lucrurile ce îţi aduc bucurie şi te izgonesc de la ei, aceasta a fost de la Mine.
Eu sunt Dumnezeul tău, toate împrejurările vieţii tale sunt în mâinile Mele, nu ai ajuns din întâmplare în situaţia ta, ci este tocmai locul pe care l-am pregătit pentru tine. Nu tu Mi-ai cerut să te învăţ smerenia? Iar acolo, te-am aşezat în atmosfera potrivită, în şcoala unde te vor învăţa ceea ce ai nevoie.
Locul în care trăieşti acum, precum şi cei care trăiesc în jurul tău, nu fac altceva decât voia Mea. Ai dificultăţi financiare şi abia supravieţuieşti? Ia aminte, aceasta a fost de la Mine.
- În fine, pe a patra filă era textul următor, fără titlu:
Vreau să ştii că Eu dispun de banii tăi; caută scăparea la Mine şi înţelege că Eu sunt izbăvirea ta. Ia aminte, chemările Mele sunt pline şi inepuizabile şi să fii convins că Eu îmi ţin toate promisiunile. Nu primi ca oamenii să-ţi spună când eşti în necaz: „Să nu crezi în Domnul şi Dumnezeul tău!”. Ai petrecut vreodată întreaga noapte în zbucium? Eşti despărţit de rudele tale, de oamenii pe care îi iubeşti? Am lăsat să ţi se întâmple toate acestea, astfel încât să te întorci către Mine şi în Mine să afli veşnica mângâiere şi odihnă. Te-a dezamăgit prietenul tău sau cineva căruia ţi-ai deschis inima? Aceasta a fost de la Mine.
Am îngăduit ca această suferinţă să te atingă, astfel încât să înveţi că cel mai bun prieten al tău este Domnul. Înfăţişează-Mi-le toate Mie şi spune-mi tot ce ai pe suflet. Te-a vorbit cineva de rău? Las-o în grija Mea. Lipeşte-te de Mine, în Mine este adăpostul tău, astfel încât vei fi ferit de războirile neamurilor. Voi face ca dreptatea ta să strălucească precum lumina, iar viaţa ta – ca miezul zilei. Planurile tale au fost destrămate, a slăbit sufletul tău, iar tu te simţi sfârşît, aceasta a fost de la Mine. Ţi-ai făcut planuri şi ţi-ai stabilit obiective; le-ai adus înaintea Mea, să le binecuvântez. Dar vreau să laşi toate în seama Mea, să călăuzesc şi să îndrept cu Mâna Mea împrejurările vieţii tale, căci tu eşti orfanul, iar nu stăpânul. Pierderi neaşteptate au venit peste tine şi deznădejdea ţi-a cuprins inima. Ia aminte, aceasta a fost de la Mine.
Căci cu această multă oboseală şi teamă mare te încerc, ca să văd cât de puternică îţi e credinţa în promisiunile Mele şi îndrăzneala în rugăciuni pentru aproapele tău. De ce nu eştu tu cel care şi-a încredinţat grija pentru cei dragi iubirii Mele celei purtătoare de grijă? De ce nu eşt tu cel care îi lasă în orcrotirea Preacuratei Maicii Mele? Boli grave au venit peste tine, care poate vor fi vindecate sau poate sunt de nevindecat, ţintuindu-te pe patul tău, aceasta a fost de la Mine.
Pentru că vreau să Mă cunoşti mai adânc, prin boala trupului, şi să nu murmuri împotriva acestor încercări, pe care ţi le trimit. Nu încerca să înţelegi planurile Mele, despre căile diferite de mântuire a sufletelor oamenilor, ci fără cârtire şi cu umilinţă pleacă-ţi capul înaintea bunătăţii Mele. Dacă ai visat să faci ceva extraordinar pentru Mine, dar, în loc să îndeplineşti asta, ai căzut pe patul de suferinţă, aceasta a fost de la Mine.
Pentru că te-ai cufundat astfel în lucrurile tale şi Mi-ar fi fost cu neputinţă să-ţi mai ridic gândul către Mine, iar Eu veau să te învăţ cele mai adânci cugetări aşi învăţăturile Mele, ca să-Mi slujeşti.
Vreau să te învăţ să simţi cum tu nu eşti nimic fără Mine. Câţiva dintre cei mai buni fii ai Mei sunt cei care s-au despărţit de activităţile vieţii, pentru a învăţa să folosească arma rugăciunii neîncetate. Ai fost chemat, pe neaşteptate, să preiei o responsabilitate dificilă, îndurată în numele Meu. Îţi încredinţez aceste greutăţi şi din acest motiv Domnul Dumnezeul tău îţi va binecuvânta toate lucrurile tale, în toate cărările tale. În toate, Domnul îţi va fi învăţător şi îndrumător. În această zi, am pus în mâinile tale, copilaşul Meu, acest vas plin cu mirul cel dumnezeiesc, să-l foloseşti din belşug. Adu-ţi aminte întotdeauna că fiecare dificultate de care te vei izbi, fiecare cuvânt jignitor, fiecare vorbire de rău şi critică, fiecare piedică în lucrraea ta, care ar putea să nască în tine frustrare sau dezamăgire, fiecare descoperire a slăbiciunilor şi neputinţelor tale va fi unsă cu acest untdelemn, aceasta a fost de la Mine.
Cunoaşte şi aminteşte-ţi pururea, oriunde ai fi, că orice bold, care te înţeapă, va fi tocit, de îndată ce vei învăţa, în toate lucrurile tale, să priveşti către Mine. Toate ţi le-am trimis Eu, pentru desăvârşirea sufletului tău, toate acestea au fost de la Mine.
[1] https://romanortodox.info/scrisoare-deschisa-a-lui-gheron-gavriil-cutlumusiatul-catre-sfanta-chinotita-a-sfantului-munte-athos