Au fost fǎcute publice rezultatele recentului examen de bacalaureat. Rata de promovare, pe plan naţional, a fost de 43,01%, în Cluj fiind 54,31%, cu două procente mai mult faţa de 2011. Rezultate în alte judeţe: Ilfov – 15%, Mureş – 44%, Braşov – 61,8%, Constanţa – 46,5%, Olt – 30%, Hunedoara – 33%, Iaşi – 46%, Alba – 47%, Vaslui – 48%, Maramureş – 48%. Au fost numeroase licee în ţarǎ (în Cluj, douǎ), cu promovabilitate zero. Cel mai mare dezastru s-a înregistrat în judeţul Ilfov, unde, cum spuneam, doar 15% dintre elevi au promovat.
Cunosc bine situaţia din învǎţamânt şi pot numi cateva cauze care au dus la acest dezastru.
1. În primul rând, degradarea învǎţǎmântului românesc este în pas cu degradarea societǎţii româneşti în ansamblul ei. Totul s-a deteriorat la noi, totul a trecut în derizoriu, s-a schimbat radical tabla de valori. Înainte de 1989, elevii aveau puţine baruri (care se închideau oricum la ora 22,00), nu puteau cǎlǎtori în strǎnǎtate, aveau câteva ore de televiziune oficialǎ, nu ca acuma, sute de canale. Internetul şi telefonia mobilǎ nu se inventaserǎ încǎ, iar acestea consumǎ o mare parte din timpul tinerei generaţii, care a rǎmas acelaşi, nu s-a dilatat, conform noiilor “provocǎri”. În aceste condiţii, este normal ca elevii sǎ nu mai aloce atât de mult timp procesului didactic.
2. Pe mǎsura polarizǎrii societǎţii, profesorii au fost aruncaţi în categoria bugetarilor cel mai prost plǎtiţi. La facultǎţile care pregǎtesc profesori (filologie, istorie, matematicǎ, geografie etc.) nu se duc totdeauna cei mai capabili candidaţi, din cauza condiţiilor proaste de salarizare, care îi aşteaptǎ dupa terminarea facultǎţii. Subfinanţarea învǎţǎmântului a atins cote alarmante. Deşi este considerat o prioritate naţionalǎ, învǎţǎmântul românesc are parte de o alocaţie bugetarǎ tot mai micǎ (departe de acel 6% din PIB, cât ar fi normal).
3. Dupǎ 1989, înregistrǎm şi în domeniul învǎţǎmântului o legislaţie haoticǎ, într-o continuǎ schimbare. Legea Educaţiei s-a schimbat de mai multe ori, în funcţie de puterea politicǎ. Desfiinţarea şcolilor profesionale a fost o tâmpenie, pentru cǎ nu toţi elevii sunt capabili de performanţe intelectuale. Unii pot fi foarte buni tâmplari, instalatori, mecanici etc. De ce le trebuie acestora bacalaureat?
4. Este pentru al doilea an consecutiv când la bacalaureat nu se mai poate copia, graţie camerelor de supraveghere, instituite în timpul ministeriatului lui Daniel Funeriu. Am fost în urmǎ cu ani preşedintele unei comisii de bacalaureat la Oradea. Cu complicitatea profesorilor supraveghetori, elevii copiau “într-o veselie”. Am dât personal câţiva afarǎ din examen, fiindcǎ i-am prins cu fiţuicile la ei. Dar acesta a fost un ca singular.
5. Ştiinţa de carte nu mai are acum nicio mizǎ. Poţi avea bani şi fǎrǎ multǎ carte. Vorba “ai carte, ai parte” s-a demodat (carte, oricum, nu însemna aici ştiinţǎ de carte, ci dovadǎ, scrisoare, document, în sensul vechi al termenului). Elevii nu-şi mai cautǎ modelele între profesori, ci între vedetele de doi bani, care apar zilnic la televizor.
Ce-i de fǎcut, vorba lui Lenin? Simplu: o lege bunǎ a Educaţiei, fǎrǎ ingerinţe politice, care sǎ ţinǎ seama de tradiţia şi experienţa noastrǎ în domeniu. Iar în fruntea ministeruluii sǎ fie un om de talia lui Spiru Haret, un om cu viziune, conectat la realitate, provenit din “zona” învǎţǎmântului, nu exclusiv din cea a cercetǎrii sau a sindicatului, cum s-a întâmplat recent.
*Daniel Vighi cere demisia lui Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor, pe motiv cǎ acesta i-a cenzurat Rodicǎi Zafiu un articol din România literarǎ, în care se vorbea despre plagiatul lui Victor Ponta.