Ilie Călian reprezintă, indiscutabil, o emblemă a profesiei de jurnalist, mai ales în vremurile de azi, când şi această meserie cunoaşte disoluţia şi degringolada. L-am cunoscut înainte de 1989, când se ilustrase mai ales în calitate de cronicar de artă plastică, dar era nelipsit şi din conclavurile scriitorilor.
După 1989, Ilie Călian a devenit directorul celui mai important cotidian din judeţul Cluj, Adevărul de Cluj, redenumit, în 2007, Făclia de Cluj, ziar la care colaborez şi eu de tot atâta vreme. Ȋi citeam cu mare interes editorialele publicate de-a lungul acestui sfert de veac, scrise cu mult talent şi cu o reală dezinvoltură. O dată am călătorit la Bucureşti în acelaşi compartiment şi mi-am dat seama de calităţile sale de fin analist politic. A refuzat mereu să îşi adune editoriale în volum, care ar putea constitui o excelentă cronică politică şi socială a României postdecembriste. Ȋn aceste editoriale, Ilie Călian îşi permitea să fie critic cu oamenii politici ai zilei, din structurile locale sau centrale, indiferent de apartenenţa lor politică. De aceea, cred că Ilie Călian a fost unul dintre puţinii jurnalişti de azi, care ar fi putut spune, ca Ilie Moromete, cunoscutul personaj al lui Marin Preda: “Domnule, eu totdeauna am dus o viaţă independentă!”. Iar în ziarul pe care l-a condus, a aplicat şi respectat celebrele precepte ale jurnalistului britanic C.P. Scott: “Opiniile sunt libere, dar faptele sunt sacre”. Poate tocmai de aceea, în ziarul Făclia s-au putut exprima cele mai diverse opinii şi puncte de vedere, dar niciodată nu am citit drepturi la replică sau proteste faţă de articolele publicate, dovadă că aceste articole au fost totdeauan bine documentate, obiective şi imparţiale. Nu mai vorbesc de faptul că Făclia este singurul cotidian clujean care dedică, în fiecare zi, cel puţin două pagini actului de cultură, fiind un ziar pe măsura Cetăţii universitate în care apare.
Nu întâmplător, pentru calitatea activităţii sale jurnalistice, Ilie Călian a fost distins, de către Uniunea Ziariştilor Profesionişti, în anul 2000, cu Ordinul Ziariştilor, clasa I, iar în 2006 a fost desemnat Jurnalistul de nota 10 al judeţului Cluj, pentru ca, în 2012, Prefectura să îi confere titlul Onoare pentru Cluj.
Odată cu Ilie Călian dispare un model al jurnalismului de calitate, iar absenţa sa va fi resimţită multă vreme de acum înainte.