Scriam ieri cǎ domnişoara Anca Prisǎcariu, vicepreşedintǎ a Asociaţiei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România, mi-a spus ca, în cinstea ediţiei din acest an a Galei Profesorului Bologna, care va avea loc la Iaşi, în prima parte a lunii mai, vor sǎ tipǎreascǎ şi o revistǎ, un fel de foaie volantǎ, cum se tipǎreau pe vremuri. M-a rugat sǎ scriu un mic text.
Iatǎ-l:
Premiul “Profesor Bologna” – un premiu care stimuleaza excelenţa didactica şi relaţiile umane bazate pe respect reciproc
În ediţia din 2011 a Galei Profesorului Bologna am avut cinstea de a mǎ numǎra între cei 101 laureaţi ai Galei din acel an, proveniţi din 12 centre universitare.
Înainte de festivitatea de premiere, o ziaristă de la Ziua de Cluj m-a întrebat dacă m-am aşteptat la acest premiu. Evident că nu m-am aşteptat, fiindcă tot ceea ce am făcut şi fac pentru studenţii mei nu fac pentru premii şi distincţii, ci pentru că aşa cred eu că trebuie să facă orice dascăl. I-am spus însă care cred eu că sunt motivele pentru care am fost propus pentru acest premiu:
1. am iniţiat pentru studenţi “Convorbirile de la Cluj”, la care am invitat mari personalităţi ale culturii, literaturii şi jurnalistici actuale (Nicolae Balotă, Bartolomeu Anania, Constantin Ciopraga, Al. Rosetti, Petru Popescu, H.-R. Patapievici, Robert Turcescu, Adriana Săftoiu, Andreea Marin Bănică, Andreea Esca, Stelian Tănase, Alessandra Stoicescu, Melania Medeleanu, Lucian Mîndruţă, Adelin Petrişor şi alţii);
2. am publicat cinci cărţi împreună cu studenţii mei (cinci antologii de interviuri: Cella Serghi, Edgar Papu, Constantin Ciopraga, Fanuş Neagu şi Ion Lǎncranjan);
3. am iniţiat seria de excursii studenţeşti (Mărţişor, Jurnalul naţional, Muzeul Naţional al Literaturii Române, Regele Mihai), în aceastǎ varǎ urmând să vizităm Preşedinţia României, Palatul Parlamentului, Antena 1, ProTV, Televiziunea Românǎ, Consiliul Naţional al Audiovizualului, alte obiective din Bucureşti;
4. mi-am tipărit toate cursurile pe care le predau, pentru ca studenţii să nu se transforme în maşini de scris, având astfel, la ore, libertate totalǎ de dialog;
5. am o relaţie foarte bună cu studenţii mei, pe care îi tratez de la egal la egal. Când un student intră în biroul meu, îl poftesc să ia loc şi stăm de vorbă în mod civilizat, farǎ grabǎ din partea mea. Îmi respect orele de consultaţii, îi implic pe studenţi în diferite proiecte ştiinţifice şi culturale, particip la balurile lor, la competiţiile lor ştiinţifice şi profesionale, le răspund prompt la toate mailurile pe care mi le trimit.
Dar mai este încă ceva. Mi-a plăcut dintotdeauna să transmit şi altora ceea ce ştiu, aşa după cum, fiind in străinătate, am vrut să transmit şi altora, prin scris, bucuriile trăite acolo ‒ aşa s-au născut cărţile mele cu însemnări de călătorie, Peregrin prin Europa (1998), De la Moscova la New York (2006) şi O cǎlǎtorie în Ţara Kangurului (2012).
Mi-a plăcut şi îmi place meseria de dascăl. Mi-am început cariera didactică la Timişoara şi îmi amintesc că i-am trimis o scrisoare academicianului Iorgu Iordan, în care îi scriam despre satisfacţiile mele la catedră, la care savantul mi-a răspuns, între altele: “Mă bucură, de asemenea, satisfacţia d-tale în legătură cu munca didactică. Ea dovedeşte că eşti pasionat, în sensul frumos al termenului, că, adică, vezi în activitatea de dascăl nu o meserie, ci o menire, izvorâtă dintr-o necesitate. Se întâmplă asta foare rar astăzi.”
Aşa cum am spus şi la festivitatea de premiere, singurul meu regret apropo de acest premiu este cǎ nu am aflat încǎ (şi probabil nu voi afla niciodatǎ) numele studenţilor care m-au nominalizat şi votat pentru Premiul “Profesor Bologna”, pentru a le mulţumi. Şi gratitudinea face parte din sistemul meu fundamental de valori.
Felicit ANOSR pentru ceea ce face.
Dragi studenţi, nici nu ştiţi ce emulaţie creaţi în rândul cadrelor didactice, prin Gala Profesorului Bologna!
Prof. univ. dr. Ilie Rad,
Universitatea “Babeş-Bolayi’, Cluj-Napoca 19 aprilie 2012
*Aflu cǎ a murit azi, la Budapesta, istoricul Gheorghe Bodea, în vârstǎ de 72 de ani, care avea ambele picioare amputate, din cauza diabetului. Nu l-am cunoscut prea bine, dar îi ştiam multe cǎrţi. A scris numeroase volume, între care Avram Iancu, Vida, artist militant, Moisei, Podul de sânge, Crucea pământului, Viaţa lui Carol al II-lea, Mausoleul iubirii, Octavian Goga. Corespondenţa primită etc. A fost un susţinător ai echipei de fotbal Universitatea Cluj, căreia i-a dedicat, două volume intitulate Agora U.Volumul despre Moisei a spus în epocǎ adevǎruri dramatice despre cele întâmplate acolo.
*Dintr-un comunicat al profesorului Mihai Miron, preşedintele UZP, aflu cǎ a murit şi Emanuel Valeriu, în vârstǎ de 87 de ani. A publicat volumele Olimpiada mexicană, Semnale de pe Planeta Sport, Politica fără anestezie şi Faţa necunoscută a «Europei libere». A fost director al TVR, membru în Consiliul Naţional al Audiovizualului. Emanuel Valeriu a dat, într-o emisiune fǎcutǎ de el, discursul lui Constantin Pârvulescu, rostit la un congres al PCR, împotriva lui Nicolae Ceauşescu.
Dumnezeu sǎ îi odihneascǎ în pace pe amândoi!